Destin cu balanţă – Leonid Dimov

Era-n acel spoit laborator
Cu ins celebru pus pentru decor
O veşnică balanţă Mohr–Westphall
Cu braţ întins, cu tije de metal
Ce scânteia-n amurg, însingurată
Pe lespedea cu vine de agată,
De sub cleştar, în triburi, cete, secte,
Luceau alături prinse-n ac, insecte
Şi-un tom deschis ivea păduri temute
La pagina o mie patru sute.
Nimic nu se clintea-n acea odaie
Cu folii roz şi flori de ciumăfaie
Ci numai în duminici când eleve
Cu fruntea palidă şi şorţuri breve
La dascăli şlefuiţi în negru stins
Rosteau istorii cu vestitul ins,
Se apleca sub clopotu-i oval
Cer, cumpăna balanţei Mohr-Westphall.