Începem, deci, plimbarea spre marginea urbei iubite.(Iubit București, tu, oraș unde nimeni nu areNici îndoieli și nici temeri ciudate și undeApele vremii căzură odată, demult, spălând caldarâmulpe veci,Nelăsând vreun prilej viitor de purificare.)Începem plimbarea și inima-n piept ne tresaltăÎntocmai ca pasărea care se zbate în laț fără sorți de scăpare.Mintea e liberă. Aerul pur al … Continuă lectura Marginea Bucureștiului – Radu R. Șerban →

Creierul meu dă cu mine de toţi pereţii,creierul tău e un marţian rătăcitcare caută în pilaf sensul vieţii.Tu, la o adică, ai putea veni mai aproape,te-ai putea muta cu mine aici, între ape.Arterele noastre vor depăşi repede tracul –curând, ne vom râcâi împreunădisperarea cu şpaclul. Încercăm să convingem nebuniasă respecte un ritm cunoscut.Într-o zi, lumea … Continuă lectura Încercăm să convingem nebunia – Claudiu Komartin →

Mamă, eu te-am visat trecând Pe-un fir de nor, pe-un câmp de zare Firavu-ți trup amestecând Cu zbor de păsări călătoare Mamă, eu te-am strigat să stai, Era un drum ciudat, de  spume Unde plecai, de ce plecai Spre care început de lume? Erai frumoasă  și aveai Aripi de înger, albe, mamă Și  te strigam … Continuă lectura Fantezie cu mama – Mircea Micu →

Doamne,de m-aş putea odihni într-un sanatoriu de munte,printre pastile roz şi albastre,un sanatoriu cu miros puternic de bradşi covoare moi,cu doamne cochete şi nevrozatede conflicte plăcute, mici, conjugale.De-aş avea şi eu o traumă ca pojarul,o răpăială de ploaie de vară,o nevroză ca o mătase,după care eşti şi mai iubită;o nevroză ca un abur de muşeţel,după … Continuă lectura Elegie – Mariana Marin →

Într-o noapte naltă-noapte,La o apă de fântânăCum veneai albă de lună,Cum treceai îngândurată,Numa-n dragoste îmbrăcată,Ți-ai lovit gura de pruni,Umerii de-un măr domnesc,Mijlocul ca de nuiaȚi s-a frânt de mâna mea,Dar ce floare ți-a lovitSufletul de ți-a oftatDe-am rămas înjunghiatȘi de tine-nmărmurit?

Dinspre rai în lumină se scurgAspre păcate, statui de răcoare,Frumoși ca un cântec suntem în amurgȘi singură-n sânge tristețea mai doare; Ce limpede-i cerul prin păsări de frig,În cai și în zboruri iubim nebunia,E noaptea tăcerii și nu pot să strigCă-n rănile nopții dospește Vecia.

(Fără s, ş, j, ţ, k, z, x, w, y) Anume gând ne rupe uneori Bogat în ploi cu urme de pământ Cântecul uitat de-atîtea ori De câte ori ne cheamă-un dor de vânt… E tulbure pădurea ca un mit Fără poveri de-armuri patriarhale Galopul calului de coama lui umbrit Hohot temător coboară-n vale Idolul … Continuă lectura 18 – Laurenţiu Ulici →

Sunt pe plajă Nisipul ia forma omoplaților mei Iar tu deasupra te decupezi pe cer ca și cum te-aș vedea printr-un imens vizor Te apleci și aerul dintre noi devine tot mai greu Voi înfige adânc mâinile în nisip agățându-mă de el Pământul se învârte cu noi iar eu cu soarele în păr. Voi asfinți … Continuă lectura Marea – Floarea Țuțuianu →

Sufletele cad, unul câte unul, pe scări,lovindu-şi înălţarea: "Nefericească-ne sarea din adâncuride mări! " Supus sunt naşterii mele, de-a lungul şi de-a latul —mă arde înaltul, şi apele mint, cât în lună şi-n steleşi-n rădăcină de timp…!Cu sine cu tot, voi smulge adâncul,din cer şi pământ, din inima mea,pe unde se plimbă îngheţaţi de păcat,lumina … Continuă lectura Unul câte unul pe scări – Ancelin Roseti →

E bine-aici, de-ajuns e şi atât.Ninsorile nu cad precum apasă.Stă-n osii reci un cer nehotărâtşi-n cumpeni echilibrul lin se lasă. Mai bine vezi, spre râpă lupii vinsă bea la copci şi dacă nu, să-şi taieîn ţestul apei limpezii caninişi lupilor genunchii li se-ndoaie. De foame muţi, în arc de salt avar,cu umerii lovindu-se şi saltul,mai … Continuă lectura Augur – Mircea Ciobanu →