Sufletele cad, unul câte unul, pe scări,lovindu-şi înălţarea: "Nefericească-ne sarea din adâncuride mări! " Supus sunt naşterii mele, de-a lungul şi de-a latul —mă arde înaltul, şi apele mint, cât în lună şi-n steleşi-n rădăcină de timp…!Cu sine cu tot, voi smulge adâncul,din cer şi pământ, din inima mea,pe unde se plimbă îngheţaţi de păcat,lumina … Continuă lectura Unul câte unul pe scări – Ancelin Roseti →

E bine-aici, de-ajuns e şi atât.Ninsorile nu cad precum apasă.Stă-n osii reci un cer nehotărâtşi-n cumpeni echilibrul lin se lasă. Mai bine vezi, spre râpă lupii vinsă bea la copci şi dacă nu, să-şi taieîn ţestul apei limpezii caninişi lupilor genunchii li se-ndoaie. De foame muţi, în arc de salt avar,cu umerii lovindu-se şi saltul,mai … Continuă lectura Augur – Mircea Ciobanu →

Există viață și după îi șoptește fetița de nouă ani bunicului său ce pășea tot mai ușor un balon de oxigen se ridică deodată ca un zepelin subțire la pas abia atingînd pământul un fir de iarbă îi scapă din buze precum o țigară umedă verde un fir de ață albă baston de care se … Continuă lectura Există viață și după – Vasile Dan →

Aveam de-nchipuit în piesă timpul,Mergând din stânga scenei către dreapta,Iar pajul ce-mi veghea atent mișcareaSe lumina, umbrindu-se la faţă;Ceilalţi actori, prezenţi în varii roluri,Ieșeau la rampă, se-nvârteau în centru,Se retrăgeau nesiguri în culise.Aveam numai un pas până la capăt,Când din cabină m-a oprit sufleorulȘi m-a întors din drum, reamintindu-miCuvintele ajungerii acasă.

Te furișezi în vară ca vulpea într-un lan ce-și crede prada încâlcită-n grâne amușinezi ca un de cârpe câine și foamea-ți crește cât în veac un an Și-o să mai crească fără doar și poate și-o să mai scadă poate mai spre seară când din neghină grâul s-ar socoate lăsând virtuții coaja ei amară să … Continuă lectura Nod – Vasile Igna →

În hău de mări, bătute de furtună,La pieptul spumegatului talaz,Prinzându-i gingaş, braţul de grumazDormea seninul ca un fulg de lună. Seninătate, zbucium, împreună,Uniţi de sorţi pe-al apelor podghiaz,Născură, robi aceluiaşi extaz,Nemărginirea, floare de genună. Şi haosul gemu de fremătare,Când cea dintâi semeaţă-ntruchipare,Vis cald! Femeia, amforă de slavă, Zbucni legănătoare şi suavă,Vrej de senin cu fruntea-n … Continuă lectura Afrodita – Artur Enăşescu →

Înc-o dată mă încearcă fuga fără nici un rost; vreau să merg spre niciodată, umbrei caut adăpost. Iepurele șchiop mă duce, blana lui îmi crește mie, îi simt fuga în spinare, învăț frica argintie. Și suflarea lui fierbinte - mi pune ghearele în gât când eu vreau să țip cuvântul care-odată ne-a urât. Sângele fără … Continuă lectura Iepurele șchiop – Nicolae Băciuț →

În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,Atâtea seri la rând ai poposit,La masă albă m-ai blagoslovit,Atins-ai vinul și ai frânt din pâne.Atâtea seri la rând s-au irosit,Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,Și sângele cu vin l-ai îndulcit.Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat.Ca să te vadă ochii mei, … Continuă lectura Împărtășanie – Zorica Lațcu →

,,Getici sidera pigra poli''* (Marțial)În arhipelaguri întinse de-azur,încet navighează uşoara triremă,sub leneşa stea sclipind ca o stemă,pe arcuri polare-ale cerului pur.De constelații de focuri, o diademăs-aprinde pe ceruri de jur împrejurşi-n vastul, rotundul, albastrul conturînchisu-s-a marea lucind ca o gemă.La prora de gând spre-naltu-empireualunec uşor pe-azurul hermetic;De vis hieratic întind curcubeuŞi gândul pe ape purtându-l … Continuă lectura Getică – Alexandru Busuioceanu →

Nici mergător pe sârmă la circul de stat nici chelner la Viena după o spiţă străbună nici salvamar la Miami nici universitar la Heidelberg nici comis-voyajor nonşalant prin oraşele din Orient nici călugăr budist prin peşterile Tibetului nici rege al Etiopiei în fireasca descendenţă familială. Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu? Biet călător prin barăcile visului … Continuă lectura Blazonul de arhonte – Daniel Corbu →