În tinda mea cu umbre dulci, Stăpâne,Atâtea seri la rând ai poposit,La masă albă m-ai blagoslovit,Atins-ai vinul și ai frânt din pâne.Atâtea seri la rând s-au irosit,Căci n-au văzut privirile-mi păgâne,Că trupul sfânt Ți l-ai ascuns în grâne,Și sângele cu vin l-ai îndulcit.Și azi, ca-n alte seri, în tind-ai stat.Ca să te vadă ochii mei, … Continuă lectura Împărtășanie – Zorica Lațcu →

,,Getici sidera pigra poli''* (Marțial)În arhipelaguri întinse de-azur,încet navighează uşoara triremă,sub leneşa stea sclipind ca o stemă,pe arcuri polare-ale cerului pur.De constelații de focuri, o diademăs-aprinde pe ceruri de jur împrejurşi-n vastul, rotundul, albastrul conturînchisu-s-a marea lucind ca o gemă.La prora de gând spre-naltu-empireualunec uşor pe-azurul hermetic;De vis hieratic întind curcubeuŞi gândul pe ape purtându-l … Continuă lectura Getică – Alexandru Busuioceanu →

Nici mergător pe sârmă la circul de stat nici chelner la Viena după o spiţă străbună nici salvamar la Miami nici universitar la Heidelberg nici comis-voyajor nonşalant prin oraşele din Orient nici călugăr budist prin peşterile Tibetului nici rege al Etiopiei în fireasca descendenţă familială. Ce-am ajuns noi, Daniel Corbu? Biet călător prin barăcile visului … Continuă lectura Blazonul de arhonte – Daniel Corbu →

Desleagă-mă muntenie menităDe-acest arhaic Babel-turn tiraniuŞaman extraterestru/ mie craniu.Eretici corbii penele agită Şi pe clopotniţe în danţul straniuCu gheara scriu versete în hittită.Pierdui samariteanca/ cea dogităCa muntele din care scoţi uraniu Seismele şi inspirata lavă:Moldava miazănoapte/ transfocare.În flama unghiului o piatră sclavă Îndepărtându-se de lege sperăDin forme de asceză efemerăA trupurilor meta/ lepădare.

Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,ca o putere ce vine şi pleacă,şi va fi o linişte ce doare,o durere care se-neacă. Apoi soarele va fi tot mai frumosşi-i va grăbi pe toţi spre seară,ademenindu-i cu armonia de jos,unde se roagă o făclie de ceară. Numai eu voi rămâne-n luminăcu cântecul, pasăre ţipând între dinţi –şi-mi va … Continuă lectura Aproape elegie – Radu Cârneci →

În ţara ceea nu deosebeşti piatrade pasăre sau duh:sunt de vată şi carton. Cine vrea îşi scoate sufletul,îl pune alăturişi-l priveşte ca pe o fiinţă streină:am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni. Oameni-păpuşi cântă rugăciune mută:Dumnezeul lor are barbă albă. Oameni-păpuşi şi duhuri de vată!Zâmbete de pastă!Pomi de cauciuc!Ochi candizi şi ficşi!Culorile sunt … Continuă lectura Țara de carton și vată – Eugen Ionesco →

Vrei să mori în somn sau hiperconștient?Fricoșii zic în somn c-acolo nu-i durere.Budiștii zic că viața e gândul la tot ce există.Dacă mori superconștient revii om înțelept.Bineînțeles nu poți evita durerea.Din somn nedureros ajungi nedumerit într-ununivers complex și viu în care nu te recunoști.Durerea pentru somnoroși e fenomen adultBudiștii dimpotrivă o pun la începutși de … Continuă lectura Două feluri de-a muri – Andrei Codrescu →

Cu inima în mână, am mers prin oraș,Pășind pe prima zăpadă din anul ăstaȘi inima mea, stropită cu vin și oțet,Continuă să putrezească în ritmul celor 37 de ani,În timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului.Oasele singure nu mă puteau salva.Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinței.Numai un câine mare și galben s-a îndurat … Continuă lectura Câinele galben – Doina Ioanid →

Să-i spui durerii, doar o dată, mamăIar braţul său dorit să te cuprindă,Să mai priveşti un cui bătut în grindăŞi să renunţi că, totuşi, nu te cheamă Dar să revii la gândul că o lamăŢi-ar vindeca o mână suferindă;Să-i spui durerii, doar o dată, mamăIar braţul său dorit să te cuprindă... Priveşti la toate, nu … Continuă lectura Rondelul sinucigaşului – George Tei →

iarnăorașul ca niciodată maiscund lăbărțatcu etaje și coșuri de vapordar noi printre ele pe străzilebătând pasu-n luminipoate azi s-a-ntamplatniște case de aurpână la cer să se ducăcu uși de sticlă și ascensoarePace!odăilesomnul nesănătosautobuzul la 7carnea gemând în hainedragostea rară ca viața noastră de la orașputernicăprin valurile luisinguratice blocuriudeîn vântul de noapteo minunepână la cerluminândcasele aceleași … Continuă lectura Iarnă – Petru Popescu →