„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
Ai în iubire o statură gravă Şi-o platoşă a peştelui tăcut, De parcă spada asta, pisc de slavă, În vârful mâinii tale-a început. Viteazule Roland! Ce fără pată Sub braţul aprig zarea rămânea! În timp ce vulpea aia blestemată Sub platoşă muşca ironic şi râdea.
“- Și când vrea să spună și el ceva, Cocoșilă: „Eșți prost!“ De ce e prost? Că n-are lot ca dumneata? N-a fost și el în război ca dumneata? Atunci de ce el să muncească în parte la moșie și dumneata cu opt pogoane să-l faci prost? Din cauza dumitale n-a primit lot, că v-ați repezit ca orbii … Continuă lectura Ce ne facem cu atâția proști? – Theodor Paleologu
Și la ce bun onoarea şi la ce bun se-nchide grădina pe curajul tău nebun la ce bun cerul scurt care ucide zărit deasupra glumei sfârşite – la ce bun şi la ce mâine şi la ce jivine la ce zbor de gândac lătrat de câini ? S-au şi urcat furnicile pe tine fierbinţi, cu … Continuă lectura Întrebări seara – Florin Mugur
"Vino, i-am spus, am animale sfioaseîn cuștile ochilor mei, am miresme subtileîn poienele celulelor, vino" i-am spus.Ea era încă pe jumătate-ngropatăîn marmură albă, ea încă auzeaPașii lavei prin hrubele planetei.S-a sprijinit cu mâinile de umerii mei firaviApoi a intrat zâmbind ușurată."Iată, i-am spus, cămările pline de fructe,Instalația de climatizare a nervilor mei,Noul sistem de lumini, … Continuă lectura Maelstrom de după-amiază, Pygmalion – Alexandru Mușina
Am mai citit de Péter Nádas “Sfârșitul unui roman de familie”, un roman cu puternice accente autobiografice care vorbește despre prigoana evreilor din Ungaria în Al Doilea Război Mondial, dar cartea de față este cu totul altceva. Nu este o carte de proză scurtă, cum ar sugera titlul, ci un roman ale cărui fire narative … Continuă lectura Povești de groaza – Péter Nádas
Erau zilele noastre serbări la nesfârșitMai nesfârșite încă erau nopțile nalteToate-mprejur și-n cale miracole-mi păreauȘi ne-ngânau fantasme - ale zării celeilalte. Crepusculare țărmuri, în mine, ochii tăi,Ocnițe-adânc deschise în neslujitul schitÎntre minuni minune, enigmă-ntre enigme,Extaz eram și transă, pe cât de necăjit. Îți amintești?DesigurAzi ești doar amintire,Sărutul ne-adunase în noi - se depărtau,Cântau cântec de … Continuă lectura Aducere-aminte – Teohar Mihadaș
Cărtărescu spunea odată că trebuie să iubim un autor și prin operele sale mai puțin reușite, nu doar prin cele mai însemnate. Această nuvela a lui Marquez mi se pare dintre cele mai puțin inspirate, deși găsim în ea urme ale măiestriei scriitorului sudamerican. Scrisă târziu, în 2004, e printre ultimele sale proze, iar ideea … Continuă lectura Povestea târfelor mele triste – Gabriel Garcia Marquez
Foamea sutelor de frânghiispânzurate prin altaresetea brațelor mireneși a zalelor călare...într-o strană un ostatecîmpletește galben fundepatru fire are-n mânăȘi sfințenia-l pătrundeLeagăn turlei o lianămâini de cuvioși uneștele însailă, le ascunde,le petrece îngerește.Din clopotniță cocoșulpardoseală de colivăo închină și-o slăveștesmuls din cerul dimpotrivă.Doamne, numai vîntul măriistrăveziu la mijloc urlă...Ce tăcere milostivăîntre pajiște și turlă!
Aţi auzit cândva? Toamna, când ceaţa se învârteşte, În noapte cineva scânceşte. S-aude un ropot. Cineva a răpit vaietele toate, Cineva în scânduri vechi, putrede bate. Un om de odinioară. Cât a trăit, n-a fost stea pe cer niciodată Ş-ar vrea săracu puţin împrejur să privească.
