În septembrie 2022 a apărut la prestigioasa editură franceză Flammarion acest volum aparținând jurnalistei Sonia Devillers. Nu a fost tradus încă în română, dar nu mă îndoiesc că va fi în cel mai scurt timp, deoarece privește România. Mai precis acele momente ale istoriei sec. XX pe care poate și azi refuzăm să ni le asumăm, dar de care nu putem fi foarte mândri ca popor.
Cartea este una documentară, dar la fel de bine ar fi putut fi un roman. Autoarea relatează modul în care bunicii ei de naționalitate evreiască, însoțiți de străbunica maternă, mama și mătușa ei (minore la acea dată), au reușit să plece din România în 1961, fiind tranzacționați de regimul comunist.
Harry și Gabriela Deleanu sunt bunicii autoarei. Harry s-a născut în SUA, dar a revenit în România împreună cu părinții sai, celelalte rude ale sale rămânând peste ocean. Gabriela Deleanu face parte dintr-o familie de evrei (Sanielevici) care a dat țării noastre academicieni, artiști, oameni de știință. Aparțin clasei de mijloc a Bucurestiului interbelic, până când, după instaurarea regimului fascist legionar, ajung să fie vânați, asemeni altor evrei. Reușesc ca prin minune să scape de deportarea în lagărele de exterminare, iar sfârșitul războiului și instaurarea regimului comunist le dă speranța reîntoarcerii la vechiul mod de trai aproape “burghez”. Se înregimentează plini de idealuri în Partidul Comunist, dar originea evreiască îi urmărește pretutindeni. Devin în scurt timp indezirabili pentru partid și sunt excluși și obligați să-și părăsească slujbele. Realizează că singura șansă este să părăsească țara, dar nici acest lucru nu este tocmai ușor. După ce le este refuzată viza de ieșire în repetate rânduri, cu ajutorul unei prietene de familie emigrate deja și a unui intermediar, Henry Jakober, reușesc să ajungă în Paris cu toată familia.
Autoarea reușește să reconstituie toate detaliile printr-o documentare minuțioasă, dar mai puțin din discuțiile cu bunicii sai . Aceștia înțelegeau să păstreze sub tăcere aproape toate amintirile. De fapt toată viața lor pare a sta sub semnul fugii de condiția de evrei, condiție care în sec. XX, sub regimurile totalitare din România, îi punea în primejdie. Ajung să-și schimbe numele de familie din Grunberg în Greenberg, apoi în Deleanu, ca și cum numele evreiesc reprezenta un stigmat.
Documentarea autoarei include memoriile lui Mihail Sebastian, cărțile lui Elie Wiesel, memoriile gen. Pacepa (“Orizonturi roșii”) unde găsește date concrete privind comerțul cu evrei, lucrări ale istoricului Radu Ioanid, fondator al Muzeului Holocaustului din Washington și ambasador al României în Israel, dosare CNSAS, mărturii orale. Spre final face referire și la filmul documentar “Aliyah DaDa” al regizoarei Oana Giurgiu, care poate fi văzut și acum, cred, pe platforma Netflix și care abordează tema emigrației evreilor din Romania spre Israel, începând cu sfârșitul sec. XIX și terminând cu primii ani ai comunismului.
Cea mai zguduitoare parte a volumului se refera la comerțul cu propriii cetățeni pe care regimul comunist îl practica. Aflat într-o criză acută de capital după ultimul război mondial, nomenclatura comunistă recurge la un negoț abject prin care, în schimbul cetățenilor evrei, primește animale de rasă, silozuri, utilaje agricole performante. Absurdul situației se manifesta când familia Deleanu este tranzacționată pentru porci Landrace (știut fiind faptul că pentru evrei porcii sunt un animal necurat). Regimul comunist își punea astfel mai prejos propriii cetățeni (mulți de o condiție intelectuală, profesională sau economică apreciabilă) decât o turmă de animale.
Acest comerț era mijlocit de un personaj obscur, Henry Jakober, căreia autoarea îi construiește un portret plin de umbre. Evreu de origine, prosper om de afaceri, acesta este cel care facilitează regimului comunist de la București obținerea animalelor de rasă (multe dintre ele protejate în țările de origine), a utilajelor agricole și altor avantaje. Este suspectat a fi spion sau contraspion al mai multor țări, iar relația sa cu Maria Tănase, interpreta de muzică populară, pare a-i fi atras și acesteia suspiciuni în acest sens. H. Jakober mijlocea evreilor din România trecerea în Europa occidentală sau SUA. Activitatea acestuia se oprește doar când MOSSAD (aceiași agenți care l-au extras pe Adolf Eichmann din Argentina) îl somează să-i ducă pe evreii scoși din România în Israel. Autoarea nu reușește să contureze exact portretul lui Jakober: este un personaj providențial asemenea lui Schindler, reușind să salveze liste întregi de evrei din lagărul comunist sau pur și simplu un afacerist cinic, veros, care obținea venituri imense din acest troc oameni – animale? Înclină totuși spre ultima varianta, pornind și de la mărturia unuia din evreii aduși de acesta în Franța și care-i atrage atenția că niciun evreu sărac nu a fost ajutat de Jakober, ci doar cei cu o situație materiala foarte bună.
Finalul îi prilejuiește autoarei o constatare amară, inspirată de un citat al scriitorului francez Daniel Perec (provenit și el din părinți evrei expatriati). Ea trăiește drama de a nu se putea identifica cu trecutul părinților și bunicilor ei, în continuarea unei tradiții, a unei limbi, a unei comunități, a unei culturi.
“Eu nu știu ce înseamnă a fi evreu, nu mi-a transmis nimeni asta și nu-mi lipsește. Crescută în Franța și într-un regim democratic, nimeni nu m-a <<numit>> astfel în ciuda a ceea ce sunt. În schimb, eu înțeleg, citindu-l pe Perec, că <<eu sunt străină de ceva din mine însămi>>, diferită nu de alții, ci <<diferită de ai mei>>. De fapt, eu nu vorbesc limba în care mama mea vorbea cu părinții săi, eu nu împărtășesc <<amintirile lor, istoria lor, cultura lor, speranța lor: eu nu am sentimentul de a fi uitat, ci de a nu fi putut învăța… Eu, prima generație care n-am fost nevoită să emigrez. Eu, cea ai cărei copii s-au născut acolo unde și eu m-am născut. Eu, cea ai cărei copii vorbesc limba mea: limba lor maternă.” (traducerea îmi aparține).
Este un fragment din istoria noastră recentă care, deși foarte bine documentat, este puțin cunoscut, puțin explicat și, în consecință, aproape deloc asumat.
BIBLIOTECA LUI DIUS 