Shahrnush Parsipur este o scriitoare care a trăit din plin condiția femeii în societatea de azi a Iranului, dominată de un fundamentalism religios atroce, dar a trăit și condiția femeii în occident. O umbră de comparație sau de antiteză apare în relația adulterină între d-na Farrhrokaghla (eșuată într-o căsătorie de conveniență) și Fakhroddin (o veche cunoștință a sa tocmai întoarsă din America).
Cartea este un puzzle care urmărește pe scurt viața a cinci personaje care își trăiesc neajunsul de a fi femei într-o societate în care o femeie nu poate ieși din casă decât costumată în chador, nu se poate căsători decât dacă este virgină, poate fi victima unui viol fară ca violatorului să I se întâmple nimic etc., un puzzle care sfârșește prin a-și pune laolaltă toate piesele.
Cele 5 femei sfârșesc prin a se întâlni într-o grădină magica, un exercițiu destul de reușit de realism magic al autoarei. Mahdokht – o învățătoare rămasă nemăritată care se transformă într-un copac. Faeze – o fată care hotărăște să facă pasul decisiv și să încerce să obțină o cerere în căsătorie din partea lui Amir Khan (acesta se va hotărî să se căsătorească, dar cu altcineva), Mounes – sora lui Amir Khan, ucisă de acesta pentru că a dispărut o lună de acasă; împreună cu dezamăgita Faeze pleacă de acasă și sunt violate. Farrokhlaghá Sadroddivan Golchehreh – o doamnă din înalta societate, cu aspirații politice; eșuată în căsătoria sa de conveniență, după moartea iubitului său Fakhroddin își ucide soțul (sub aparența unui accident casnic) și se mută într-o proprietate provincială, unde își amenajează o grădină. Zarrinkolah – o prostituată care reușește să scape din bordelul în care muncește și ajunge în grădina d-nei Farrokhlaghá. Cele cinci femei se reunesc în grădina magică, iar după un timp Zarrinkolah naște un nufăr și se transformă, simbolic, în lumină, Mahdokht se transformă din copac în semințe luate de vânt, Mounes s-a întors în oraș și a devenit învățătoare, Farrokhlaghá se căsătorește cu un diplomat, iar Faeze, în sfârșit, cu Amir Khan.
Suprema “fericire” pentru aceste femei este să reușească să-și aranjeze o căsătorie în care să nu fie exploatate de soți: Farrokhlaghá cu diplomatul Marikhi au o relație “bună, nici caldă, nici rece”, în timp ce Faeze împreună cu Amir Khan au o viață “nici bună, nici rea. Merge mai departe”.
O carte care vorbește despre femei, despre cum sunt acestea tratate într-o societate tradițională, fundamentalistă, unde discriminarea pe criterii de sex este legiferată sau indusă de religie, și despre cum reușesc acestea să-și caute fericirea și împăcarea într-o astfel de societate.
“Dumnezeu nu iartă niciodată o fată care și-a pierdut virginitatea”.
BIBLIOTECA LUI DIUS 