
Un cântec fără moarte aş vrea să cânt:
Corabie cu pletele-n furtună,
Ca să plutim fanatici împreună,
Dumnezeieşte-ntraripaţi de vânt!
Un cântec printre ani şi un descânt,
Pe care-n raza galbenă de lună,
Înlănţuiţi în tânără cunună,
Să-l cânte-ndrăgostiţii pe pământ.
Atunci cu braţul rece mă vei strânge,
Acelaşi pescăruş în larg va plânge,
Melancolia va luci stelar.
Pe marginea de umbră a tunicei
În timp ce peste noi va ninge rar
O pulbere din Coada Berenicei.