Credeam că suntem înțeleși în veșnicie,înlăturând cuvintele de alții mințite,schimbând în sărutare sufletele alipite,chiar suferința întregind o sfântă bucurie.Sortiți a fi legați din alte vieți,ne-apropiase peste lume o simțire mai firească,în mine zâmbetul tău trebuie să înflorească,amurg îngenuncheasem albei dimineți.Mâinile până-n inimă au mângâiat.Privirea în privirea ta oglindea dorul.Îmi erai liniștea și iți trăiam fiorul,miruind … Continuă lectura Cântec de dragoste moartă – Adrian Maniu →

Aștept un deal tihnit, păscut de vite,Din cornul lor să cadă flori pălite,Un praf încet și urmă de copite,Grânele dulci aproape pârguite. Aștept cu ochii-nchiși căruțe goaleSă treacă hurducându-se la vale,Copil în zdruncin, fete fără poale,În gârla verde cai să le țesale. Fântâni zăcute, negre de bătrâne,Salcâmi sărați cu setea unui spâne,Privirea mea le-ngroapă laolaltă. … Continuă lectura E înflorită lintița pe baltă – Constanţa Buzea →

Plânsul în oraş: mâini fricoase îşi schimbă într-ascuns culoarea –şi încă o noapte, Izabela, va fi a dreptăţii, a nisipurilor(respiraţia cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă). Şi spre dimineaţă la castel – dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,şi pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porţi. Spera să sejoace mai frumos … Continuă lectura Dormi, dragostea mea – Virgil Mazilescu →

Copac uscat în plină toamnăNimeni nu știe că nu te-ai mai trezi,Te desfrunzești cu cei vii deodatăDar mort în fiecare zi. Fluieră vântul prin rămurișul sterpCa și ceilalți te desfășori sub stele,Copac uscat eu nimănui nu spunCă tu ești mort în codrul existenței mele. Azi-noapte te-am văzut sleitcum te ștergeai de lacrimi cu degetele goale,Nechezul … Continuă lectura Ar fi mai bine – Ioan Alexandru →