Azar Nafisi este o scriitoare iraniană care trăiește în America. Fiica unei familii de politicieni iranieni (tatăl – fost primar al Teheranului, mama – prima femeie deputat în Parlamentul Iranului) din perioada regatului, studiază în străinătate și se întoarce în Iran pentru a preda literatura comparată la diverse universități. Odată cu înăsprirea restricțiilor impuse de regimul Islamic față de intelectuali, față de femei, emigrează în 1997 în SUA unde predă, de asemenea, literatură comparată.
“Citind Lolita în Teheran” este o carte cu un profund caracter memorialistic, care descrie atmosfera din societatea iraniană a anilor ’80 și ’90 ai veacului trecut văzută într-o oglindă. Această oglindă este cea a cărților citite și dezbătute de către autoare și elevele sale.
Nevoită să renunțe la cariera de profesoară universitară, autoarea își deschide la propriul domiciliu un cerc clandestin de lectură cu cele mai bune dintre elevele sale, loc unde vor dezbate unele din cele mai mari capodopere ale literaturii.
Ca o veritabilă Seherezada modernă, ea își îndrumă elevele în lecturarea și înțelegerea unor autori precum Jane Austen, Henry James, Fitzgerald și, bineînțeles, Nabokov (autori interziși, de la un anumit moment, în Iran), găsind niveluri de lectură care le permit să înțeleagă mai bine ceea ce se întâmplă în societatea iraniană odată cu instaurarea Republicii Islamice, schimbarea comportamentului unor persoane odată cu schimbările politice care se produc, condiția lor ca femei într-o lume a bărbaților.
Un loc aparte îl ocupă așadar dezbaterea condiției femeii, cu constrângerile sociale impuse de regimul Islamic, privită prin antiteză cu viața amoroasă, romanțioasă a personajelor feminine de roman. De fapt și titlul este ales astfel încât să șocheze: nimic nu poate fi mai contrastant decât o carte acuzată la apariție de pornografie, în opoziție cu comportamentul “cast”, “moral”, “pur” care li se impune femeilor de către Republica Islamică.
O carte scrisă cu talent, cu sensibilitate, o carte despre cărți și despre modul lor de înțelegere, o carte care, dacă nu am cunoaște situația politică din Iran, ar părea aproape o distopie.
”Cei care judecă pe cineva trebuie să ia în consideraţie toate aceste aspecte ale personalităţii individuale. Numai prin literatură poate cineva să se pună în locul celuilalt, să-i înţeleagă părţile diferite şi contradictorii şi să se abţină să devină prea necruţător. În afara sferei literare, se dezvăluie doar un aspect al individualităţii. Dar dacă ajungi să le înţelegi şi celelalte dimensiuni, nu mai poţi să-i omori cu uşurinţă… Dacă am fi învăţat această unică lecţie de la dr. A , societatea noastră ar fi fost cu mult mai bună astăzi.”
“Voiam să le spun că această carte nu era despre adulter, ci despre pierderea visurilor. Pentru mine căpătase o importanţă vitală că studenţii mei să-l accepte pe Gatsby în felul lor, să-l iubească şi să-l sărbătorească pentru uimitoarea şi înfrigurata lui frumuseţe, dar ceea ce aveam să le spun acum trebuia să fie mai concret şi mai practic. <Nu te apuci să citeşti Gatsby, le-am spus, pentru a te lămuri dacă adulterul este bun sau rău, ci pentru a înţelege cât de complicate sunt adulterul, fidelitatea şi mariajul, puse ca probleme. Un mare roman îţi stimulează simţurile şi sensibilitatea pentru a percepe complexitatea vieţii şi a indivizilor, şi te protejează de autosuficienţa care înţelege moralitatea în formule fixe despre bine şi rău> „.
BIBLIOTECA LUI DIUS 