Sunt câțiva morți în oraș, iubito,Chiar pentru asta am venit să-ți spun;Pe catafalc, de căldură-n oraș,Încet, cadavrele se descompun. Cei vii se mișcă și ei descompuși,Cu lutul de căldură asudat;E miros de cadavre, iubito,Și azi, chiar sânul tău e mai lăsat. Toarnă pe covoare parfume tari,Adu roze pe tine să le pun;Sunt câțiva morți în … Continuă lectura Cuptor – George Bacovia →

Bun, dar cu noi cum rămâne?Ei au fost mari, tragici, sfinţi...Ei au mâncat pâine,părinţilor noştri le-au fost părinţi. Dar noi, dar cu noi?...Lor le-a fost frig, au pătimit,au mers prin zăpadă, prin noroi,au murit şi s-au nemurit. Noi trăim, cu noi cum rămâne?S-a hotărât ceva? S-a hotărât?Când anume şi ce anume?Suntem, dar ne este urât!

În frunza de cucută amarăîmi fluier bucuriile-şi-o neînţeleasă teamăde moarte mă pătrunde,cum vă privesc pe malul mării de secară,flori de mac. Aş vrea să vă cuprind,că, nu ştiu cum, petalele ce le purtaţiîmi par urzitedin spuma roşiea unui cald şi-nflăcărat amurg de vară. Aş vrea să vă culeg în braţefeciorelnicul avant,dar vi-e atât de fragedă … Continuă lectura Flori de mac – Lucian Blaga →

Eu sînt un trist tovarăș de călătorienu beau nu mănînc nu privesc pe fereastrădin cînd în cînd îmi scot batista uriașăși timp de jumătate de zi îmi șterg ochelariifumurii eu sînt cel mai trist tovarăș de călătorienu vorbesc niciodată pe întunericvalizele mele sînt mici și pătratepardesiul meu e foarte subțireși se topește încet în cuier … Continuă lectura Eu sînt un trist tovarăș de călătorie – Matei Vișniec →