
Toamnă am tors în inima zeului,
Lângă ochiul său o lacrimă-am plâns …
Păcătoasă, ca gura ta, începea noaptea.
La căpătâiul tău, sumbru, lumea se pietrifica.
Acum vor începe să vină cu-ulcioare ?
Ca-împrăștiate frunze se irosește vinul.
Duci dorul cerului cu plecările păsărilor?
Să fie piatra norul, să fiu eu cocorul.