Păsări în amurg – Cezar Baltag

Dezgheață-te, lume, dezgheață,
un clopot de clor ne desparte,
aripile-s tot mai în ceață,
inima e tot mai departe.

Rotește-te, lume, rotește
și tu, soare, du-mă în vară,
orizontul mă părăsește,
prietenii încep să dispară.

Nu zărisem că norii aleargă
și nu bănuiam că-i furtună,
eram opt, eram cinci, eram patru
și parcă zburam împreună.

Parcă ieri mai era dimineață,
soare-n valuri și-acuma-i doar nor.
Sunt o pasăre singură-n ceață
și abia mai știu dacă zbor…