Ăia din noapte – Gherasim Luca

Tăcere, oameni buni!
azi noapte este noaptea nopților,
hoții și vagabonzii sunt atârnați de grinda caselor
și sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus.

Ssst, tăcere! azi e noaptea nopților,
ssst, tăcere!
Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi,
pe alee sunt brazi
și lumea-i ascunsă în cripte,
ssst, tăcere!
În balonul orașului mârâie vântul
închis și tăcut
balonul se sparge,
toți hoții se aruncă și fură cu toții,
toți vagabonzii își smulg ochii și-și întorc șepcile,
sinucigașii, otrăvurile, stâlpii, etajele,
sforile și săpunurile,
cuțitele, apele, farmaciile sunt sparte,
lumea umblă nebună,
se zbat și se bat,
se mușcă și mârâie.
Numai lăeții sunt domnii pământului
și umblă cu turmele calzi cu pletele…