Queimada – Adrian Berinde


Te voi aștepta în capul străzii,
De-oi veni cândva sau poate într-un an…
Te voi număra în fire de frezii,
Cum stăteai cândva desculță pe geam.


De te vei opri la mine pe umăr,
Poate-mi vei șopti de care lumi știam.
Amintește-mi doar ce rochie de nufăr
Soarele-o ardea și cât ne mai iubeam.


Te voi aștepta pe digul de piatră,
Ce-a oprit o mare din brațe să ne ia.
Voi mușca din suflet, ca focul dintr-o vatră,
Peste bolovanii ce-au râs de viața mea.


Te voi aștepta, cât nimeni nu așteaptă,
Îmi voi scrie-n sânge prenumele-ți ascuns.
Ai să te-nfășori pe mâna mea dreaptă,
Ca un șarpe cald în inimă străpuns.


Dacă nu te văd, secunda-i cât o viață,
Scrisorile ar fi cuvinte surde-n vânt.
Pieptul meu ascunde o scorbură în gheață,
Unde-a locuit o inimă bătând.

Lasă un comentariu