Jurnal – Ion Pop

în ziua de 23 octombrie
mi-am așezat mâna sub tâmpla dreaptă
în poziție foarte meditativă
și mi-a fost frică.
Ce faceți acolo, hei, voi, cinci degete,
lipite de tâmpla mea, precum
o stelară ureche, a nimănui?
N-am nimic de ascuns, n-am nimic –
auziți vreun scormonit suspect, ca de cârtiță,
un foșnet straniu, ce nu mai sfârșește?
Cărați-vă de-aici, n-am nimic de ascuns!
Însă ce rece era mâna mea dreaptă, de tâmplă lipită mereu, ascultând, înfricoșându-mă.

Lasă un comentariu