„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
Să recunoaştem totuşi, ni-i dor de-un fir de iarbă,În veacul de uraniu suntem sentimentali...Ni-s casele de sticlă, dar noi cum regii paliAm vrea să ni se-ncurce un fluture în barbă.Pe câmpuri de asfalturi ies greierii banali,În viscolul electric cântarea să şi-o fiarbă,Dar cine să-i ia-n seamă, când noi cu-atâta grabăZburăm sub parametri atomici ideali...Tu pune-ţi … Continuă lectura Să recunoaştem totuşi – Petre Ghelmez
“Ți-am lăsat o amintire în carte…”În ultima parte a vieții sale, Gabo, suferind de demență senilă în evoluție, a lucrat la un ultim roman, pe care l-a dorit distrus, nemaiputând să-l finalizeze. A publicat totuși în periodice două capitole, iar în manuscrisele sale el a lăsat o versiune cât de cât cizelată.În 6 martie 2024, … Continuă lectura Ne vedem în august – Gabriel Garcia Marquez
Sunt mii de ani de când ne-am întâlnit,și-am pus vânatul nostru la un loc,și-n grota, după ce-am aprins un foc-legându-ne tovarași, ne-am iubit. Mi-i glasul tău așa de cunoscut,și-n ochii tăi e-un soare de demult(de care-ți amintești că ne-am temutși ne-nchinam la dânsul). Când te-ascult, străveche bucurie crește-n mine,și parcă toate-au fost, dar le-am uitatși … Continuă lectura Blestem – Magda Isanos
Te măriți, și știu, vei naște prunci,Veți avea cămin și alte celeDar așa frumoasă ca atunciCând erai stăpâna vieții meleNu vei fi tu niciodată,Niciodată. Anii vor veni mereu șiraguriCa soldații la cazan flămânzi.Din viața ta de miez și faguriN-o să aibă Moartea nici de prânzPoate doar o simplă, tristă cină,Tristă cină. Ce bătrână, palidă și … Continuă lectura Nu mă vei uita – Mihai Beniuc
iar singura vizibilitate a timpului era vântulprin ramurile de afarăaducea uneori cu degete de copilzgomotul râuluidinspre arinitreceau cu fulgii lor șoptiți noriipe chipul adolescentin al mameii se dăruise maternitateaca din senin ninsoareatrei portocale palpitau la fereastrăîn frigul intermediaro nouă inocență era posibilăiar în vreme ce amintirea își alăpta uitareaviața continua.
În momentul în care Daniel Mendelsohn se hotăraște să predea studenților săi un curs opțional despre “Odiseea” lui Homer, iar tatăl său octogenar, Jay Mendelsohn, se înscrie la acest curs, începe o epopee în care tatăl și fiul, care avuseseră până atunci o relație nu lipsită de dificultăți, ajung să se regăsească reciproc din punct … Continuă lectura O odisee – Daniel Mendelsohn
Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,Ca toate şoselele lumii.Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,Era o fântână cu ciutura grea.Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,În straturi, pojghiţele humii.Era o fântână cu cumpăna grea,Ca toate fântânile vieţii.Era o fântână cu cumpăna grea,Cu apa sălcie şi caldă şi rea.Dar furca cu braţele-ntinse pândea,Momind de departe drumeţii.Zoreau … Continuă lectura Era o fântână – Elena Farago
BIBLIOTECA LUI DIUS 