Cum vine toamna, mamă, mi-e sufletul ciudatPrecum un roi de fluturi atins de destrămareȘi mă gândesc la tine sub ceru-ntunecatCa la o soră dusă într-un oraș prea mare Și-aștept venind din ceață un înnoptat poștașCu-o veste de Ia tine (doar două-trei cuvinte)Dar el poate demult e mort în vreun orașPe care nici o hartă nu … Continuă lectura Pieta – Dan Verona →

Noaptea când ușa doarme și lemnul grinzii creșteȘi patul șade prins de vise-n cuie, sarPe spatele acelui puternic armăsarCe vine în nechezuri și-n poartă se oprește. Cu mâna sprijinită pe gâtu-i, merg călareSpre muntele cu lacuri și perii de păduri,Cu coniferi în lună și dinți de piatră duriPe care nici o hartă nu-l scrie și … Continuă lectura Vânătoare – George Călinescu →

Stăteam lângă cocoșii dimineții marineLegănat de nisip ca o vietate a valului,Părul mi-l simțeam briză, ochii salineExtazul scobeam în lutul malului. Treceau valurile, acești monștri de apă,Mă sărutau ușor cu muzicale buzeȘi mă chemau la dans în care pasăre să-ncapăCând liturgic auzi-voi clopot de meduze. Luând ocheanul noaptea-n săbiiCobora în pânze brodate-n ametisteȘi ochii pironiți … Continuă lectura Elegie – George Mărgărit →

Vă las în valea acestei stinse plângeriOrice sfârșit vestește-un început,-Mă duc eu primul sunt mai priceput,Să pun din vreme șeile pe îngeri . Zvântați cu zîmbet aripile plânse,V-aștept la grajdurile de zmarald,-Nu vă grăbiți, dabia-i amiaz și caldȘi eu v-aștept și chingile sunt strânse . Când veți veni-n amurg sub înserare,Vom călări frumoși prin elizeu,În … Continuă lectura Scurtă despărțire – Teodor Pîcă →