Scurtă despărțire – Teodor Pîcă

Vă las în valea acestei stinse plângeri
Orice sfârșit vestește-un început,-
Mă duc eu primul sunt mai priceput,
Să pun din vreme șeile pe îngeri .

Zvântați cu zîmbet aripile plânse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, dabia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strânse .

Când veți veni-n amurg sub înserare,
Vom călări frumoși prin elizeu,
În cavalcadă, pân-la Dumnezeu
Descălecând la tronu-i, la picioare.

Ne-om prosterna cu frunțile alese
Pe lespedea de nouri, luminată,-
Cel mai frumos din noi va spune: „Tată,
Ți s-au întors feciorii cu mirese.

Pe unde ne-ai trimis a fost și bine
Și rău a fost pe drumul străbătut,
Dar tot ce-ai scris să facem am făcut
Și nu te-a dat nici unul de rușine.

Acuma ne-am întors cu toți, -ne iartă
Ce altă slujbă ne așteaptă, Tată?!”

……………………………..

Zvântați cu zîmbet aripile plănse,
V-aștept la grajdurile de zmarald,-
Nu vă grăbiți, deabia-i amiaz și cald
Și eu v-aștept și chingile sunt strănse.