Elegie – George Mărgărit

Stăteam lângă cocoșii dimineții marine
Legănat de nisip ca o vietate a valului,
Părul mi-l simțeam briză, ochii saline
Extazul scobeam în lutul malului.

Treceau valurile, acești monștri de apă,
Mă sărutau ușor cu muzicale buze
Și mă chemau la dans în care pasăre să-ncapă
Când liturgic auzi-voi clopot de meduze.

Luând ocheanul noaptea-n săbii
Cobora în pânze brodate-n ametiste
Și ochii pironiți la catarge de corăbii
Vedeau-n larg cum fluturau batiste.

Lasă un comentariu