Este una dintre cele mai importante reviste de cultură de la noi și este editată de Institutul Cultural Român. Apare în România începând din 1992 și concomitent în câteva din marile capitale europene. Am descoperit-o prin anul 2000, dacă nu chiar mai repede, am fost o perioadă abonat, am toată colecția începând de pe la nr. 30 și ceva.
Apariția sa trimestrială a fost întreruptă în perioada pandemiei, perioadă care a coincis și cu decesul redactorului-șef B. Elvin. După o lungă așteptare, văd că se editează mai multe numere comasate, urmând probabil să se ajungă “la zi” și la frecvența obișnuită.
Actualul număr începe cu un grupaj de articole dedicate memoriei criticului teatral George Banu, fost președinte al Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru și un colaborator îndelungat al revistei.
Un alt grupaj de articole este dedicat activităților culturale desfășurate în Timișoara în cadrul programului Capitala Europeană a Culturii. Mi-au atras atenția textul scurt, dar emoționant al poetului timișorean Robert Șerban “Domnișoara Timișoara”, dar mai ales articolul arhitectului Ion Andreescu, “Capitala Europeană a Culturii. Mod de folosire”, în care acesta prezintă proiectele arhitecturale care au fost edificate în orașele ce au deținut acest titlu până acum, precum și modul în care acestea au transformat aspectul urbanistic, dar și utilitar al comunităților respective, cu o umbră de îndoială și de regret că Timișoara nu a reușit să profite la maxim de acest moment.
Inevitabil, unele articole dezbat problema actuală a războiului declanșat de Rusia în Ucraina. Istoricul Gheorghe Gorun, din perspectiva profesiei sale, redă aspecte ale conviețuirii de-a lungul timpului în spațiul est european a rușilor cu ucrainienii (fie că aceștia s-au numit kieveni, ruteni, cazaci), iar Zinovy Zinik (un intelectual rus trăind în exil) încearcă să găsească în însăși moștenirea culturală a Rusiei de azi resorturile ideologice ale conflictului militar actual.
Își găsesc locul în revistă rubricile destinate cinematografiei (cu evocări consistente ale unor personalități precum Federico Fellini, Luchino Visconti, Andrei Tarkovski, Buster Keaton, dar și o incursiune în cinematografia română contemporană) sau artelor plastice (unde semnătura regretatei Iolanda Malamen – cronicar de artă, din numerele precedente, este înlocuită de nu mai puțin prestigioșii critici de artă Magda Predescu și Pavel Șușară).
Și rubrica “Retrospective” aduce în atenție rememorările lui Dan Ciachir despre viața de zi cu zi în perioada 1945-1947, dar și personalitatea eroului Italian Giuseppe Garibaldi sau lucruri mai puțin știute despre activitatea lui Troțki și a colaboratorilor săi imediat după exilul său din Uniunea Sovietică.
Mi-au mai atras atenția un interviu preluat din ziarul spaniol El Pais cu scriitorul Salman Rushdie imediat după atentatul căruia acesta i-a căzut victimă, precum și eseul Rodicăi Binder “Eroism și post-eroism sau unde ne sunt eroii?” referitor la dispariția noțiunilor și valorilor legate de eroism din societatea contemporană. Desigur că nu oricine are vocația sacrificiului, dar cred că ideologia de stânga (promovând egalitarismul și trăsăturile colective ale maselor) precum și corectitudinea politică inhibă azi noțiunea de eroism sau de erou, înțeles că o persoană înzestrată cu trăsături morale deosebite, care se distinge prin calitățile sale de marea masă, dar care reușește să influențeze prin propriul exemplu, prin propriul sacrificiu, modul de a gândi sau de a trăi al unei comunități, mai mari sau mai mici, dacă nu chiar destinul și capacitatea de supraviețuire a acestei comunități.
Nu în ultimul rând, la rubrica mea preferată, “Biblioteca Lettre Internationale”, sunt incluse texte sau fragmente în curs de apariție în limba română, printre alții, ale unor scriitori precum Radu Aldulescu, Brigitte Giraud, Ludmila Ulițkaia, Gheorghi Gospodinov.
Numărul revistei este bogat ilustrat, la fel ca precedentele, cu lucrări de artă plastică ale unor artiști români contemporani, de această dată fiind vorba despre artistul plastic Ion Stendl, adept al postmodernismului, excelând în pictură, gravură, tapiserii, dar și în modalități sincretice de exprimare (colajul), autor al mai multor expoziții personale și de grup în țară și în străinătate.
BIBLIOTECA LUI DIUS 