Somnul – Eusebiu Camilar

Demult cocorii nopții prin cer s-aud vâslind…
Să ne lăsăm în voia luntrașului, zâmbind…

E mai umbros pamântul și-i cerul mai umbros.
Îndată vom pătrunde pe-un fluviu mătăsos,

Și timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.
Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta –

Și-o să se mire timpul cum tot răsar, ușor,
Luceferii de seară din vinul din ulcior…

Iar noi în vremea asta va fi să coborâm
Pe-un fluviu de mătase, spre celălat tărâm;

Umbros va fi pământul, și cerul mai umbros…
Pluti-vom mai departe pe fluviul mătăsos –

Iar timpul tot ulciorul să-l bea, și mai profund,
Pân’ vor rămâne numai luceferii pe fund.