„Eu mi-am imaginat întotdeauna paradisul sub forma unei biblioteci, alte persoane consideră că ar fi o grădină, alții și-l pot închipui ca un palat, eu mi l-am imaginat întotdeauna ca o bibliotecă și aici mă aflam eu.” – Jorge Luis Borges
spune lumii că inima ta e la mine, niște cuvinte vechi de câțiva ani, scrijelite pe un zid roșcovan într-un oraș cu turn, undeva la mijloc de țară, am făcut o poză când am găsit cuvintele într-o seară de vară și poza aceea a rămas în telefon multe săptămâni, ca o broșă pe o rochie … Continuă lectura ce-a mai rămas? nimic. câinii, cărțile, înghețata, oamenii faini – Ruxandra Cesereanu
De jur împrejur nălucire de ape,răstoace rotunde și rotitoareși glasul de îngeri răzbate aproape,din care izvoare, din care izvoare... Acuma din nou mă opresc la fântână,am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,un om rătăcit c-o pribeagă străină...am duce-n adâncuri o viață bogată. Acolo-s palaturi verzui și tăcute,cu turnuri de apă, statui de rusalce,făcliile … Continuă lectura O viață bogată – Mihai Ursachi
Singur și alb, la după miezul-nopții,făcând să scapere asfaltul, scuturândprintr-un singur prelung nechezatîntunericul din arborii de pe trotuare,astfel l-am văzut, singur și alb. Singur și alb, înaintând fără grabăprin mijlocul orașului, păscând nedumerittrifoiul putred de pe tarabele norocului;cu șaua înflorată, singur și alb. Singur și alb, cu frâul liber,luminând tăcerea-ngenunchiată la colțul străzilor,bătând din copite … Continuă lectura Singur si alb – Darie Novăceanu
Cu această carte, Mircea Mihăieș încheie trilogia dedicată operei lui James Joyce. Așa cum după experimentul numit “Finnegans Wake” nu-ți prea dai seama ce sau cum s-ar mai putea scrie în literatură, și după cartea lui Mihăieș te gândești ce s-ar mai putea scrie în plus despre Joyce.În primul rând m-am întrebat dacă e normal … Continuă lectura Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului – Mircea Mihăieș
Când seara înecase aguzii din gradinăȘi fânul, verde barbă, murea în luminiș,Ți-am dat, ofrandă rară, în galbena luminăSufletul – ca pe-o undă de soare și pietriș. Pădurea clătinase atâtea vise; însăNoi obosiți și totuși iluminați de ochiiCe îi simțeam aievea în fața noastră plânsă,Ne-nfioram de vânturi, abur ușor de rochii. Eu am tăcut deodată. În … Continuă lectura Seara de-atunci – Ştefan Baciu
Dar, deocamdată, lumea asta:lumea care a început cândvaîntre unşpe fără cinci şi unşpe şi cinciîn dimineaţa de noiembrie, cu strigătul tău micanunţând separarea definitivă a vertebrelorşi erecţia mecanică a spânzuraţilor. Lumea ta se sfârşea cu marele animal de lemn,cu piele aspră şi rece, în burta căruiaerai închis. Oameni pricepuţiau aşezat cu grijă în pământanimalul bej … Continuă lectura Lumea nouă (amintire pentru tatăl meu) – Radu Vancu
BIBLIOTECA LUI DIUS 