acum când ploaia se scurgeși când nimic nu îmi mai aduce aminteorele acelea vopsitefata cu unghiile roaseîmi apare înaintea ochilorseara pe sfârșiteși geamul de unde nu se mai văd farurileluminile ce se sting și se reaprinddin trei în trei secunde.

Aceasta e viaţa mea, o bucăţică de hîrtiefăcută cenuşă de un simplu chibrit lăsat la îndemăna copiilor, în spatele ei a cîntat tot timpul cinevaascuns într-o vioarăca într-o cîrciumă omul doldora de tristeţide care n-a avut niciodată nevoie, în faţa ei e încă un lung viitor trecutdespre care încerc să-mi aduc amintetocmai în clipa cînd … Continuă lectura Aceasta e viața mea – Gellu Dorian →

cum stinsă-i demult cea din urmă țigarăși vinul de-aramă coclește-n paharciocni-vom prieteni ultima oarăpentru omul prea blond împușcat pe trotuar poate-o femeie cu părul de lunăși umeri fierbinți îl așteaptă-n zadarnu-i nimeni s-o știe nu-i nimeni să-i spunăcă omul pera blond fu-mpușcat pe trotuar poate-un copil avea drag și cumintecă mâinile-n moarte-a deschis parcă l-arfi … Continuă lectura balada împușcatului – Darie Magheru →

Nu cumva, l-am întrebat pe președinte,aveți și dumneavoastră,ca și tânărul Stalin,două degetele lipite între ele la piciorul stângde-o pojghiță subțire – semnul Anticristului –ce pleacă din infinit șise întoarce-n infinit? Nu, mi-a răspuns zâmbind președintele.eu am lipite doar două degete la mâna dreaptă,cele cu care îmi fac cruce seara.Dar nu cred că-i acesta semnul,Și-apoi, n-am … Continuă lectura Președintele – Nichita Danilov →