Aceasta e viaţa mea, o bucăţică de hîrtie
făcută cenuşă de un simplu chibrit lăsat la îndemăna copiilor,
în spatele ei a cîntat tot timpul cineva
ascuns într-o vioară
ca într-o cîrciumă omul doldora de tristeţi
de care n-a avut niciodată nevoie,
în faţa ei e încă un lung viitor trecut
despre care încerc să-mi aduc aminte
tocmai în clipa cînd petecul de hîrtie ia foc dintr-odată,
aşa cum fac săracii iarna în faţa sobelor
în care nu au ce pune pe foc,
în ea a fost tot timpul respiraţia care se despărţea
de surata ei pentru a-i face loc celeilalte
mult mai grăbite
de parcă pe claviatura unui pian labele unei pisici
căutau ultima sonată a lui Chopin,
ascult şi acum notele suple
ieşite din efortul unor degete gata tot timpul de moarte
pentru o viaţă continuă,
da, aceasta e viaţa mea,
o grămăjoară de cenuşă din care vor învia versuri frumoase
pe care numai cei care ştiu să le vadă
le vor citi,
în rest,
bună ziua, domnilor,
bună seara, doamnelor,
bună dimineaţa, dragi copii,
bun rămas tuturor!
BIBLIOTECA LUI DIUS 