
41 m-a prins alergînd după un loc de muncă
la 41 de ani îți dai seama
că nu te mai poate ajuta
nici o diplomă nici o biografie
nici o medalie nici o bibliografie
în 40 de ani poți face
cam tot
ce se poate face într-o viață de om
te naști înveți îți iei bacu’ absolvești facultatea susții doctoratul
scrii publici traduci ești tradus
ajungi în dicționare istorii literare manuale școlare
iubești regreți ești iubit
urăști te doare recitești retrăiești
vezi moartea cu ochii
vezi cum viața ți se scurge printre degete
vezi cum moartea îți intră în casă
înțelegi accepți respingi trăiești
ești copil prieten iubit tovarăș
descoperi că absolut toate obiectele la care țineai
devin străine
sunt inutile
de ziua ta te întorci în casa părintească
după liniștea siguranța și visele din copilărie
optimismul nebun dorințele și energia adolescenței
aproape toate sunt la locul lor
așa cum le știi
casa părintească mama fratele
satul străbunilor lacul în care tata te-a învățat să înoți
cîinele nu te latră pisica îți toarce la picioare
totul e atît de frumos și doar tu
nu prea te mai înscrii
în acest peisaj
de la un om care a trăit deja 40 de ani
probabil că așteptați un sfat
precum Michel al lui Houellebecq
nu pot să vă spun nimic încurajator
„nu am de lăsat nici un mesaj de speranță”
sau cum scria tata în jurnal
oricît de fericită ar fi viața
se va termina teribil de prost
cu siguranță