Se adâncesc, Iolanda, spre părinți
Puternicele porți.
Și tot mai greu ne-om strecura, cuminți,
Cu fiece trezire mai spre morți.
Cum în uitate părăsite galerii
Minerii mai răzbat,
Insinuați prin furci de brad târzii
Pe care globul s-a culcat.
Suntem frumoși și tineri, ne iubim
Și încă vastul prag
Ne-ngăduie sărutul anonim
Rememorat în brad, în nuc, în fag.
Dar nu cunoști că m-am oprit din salt,
De ciclul meu supus,
Că nu mai cresc- și-atât voi fi de-nalt,
Oprit parcă de-un prag de sus.
De-ai ști ce tulbure-i când te-ai oprit:
De jos în sus, de sus în jos,
Ca un pilot rotit către zenit
Simți sângele în flux cețos.
E izbitura limitei sub stele,
Rămânerea în cruce.
Atletul răstignit între inele
În punct de echilibru ne seduce.
BIBLIOTECA LUI DIUS 