
C.
acest mac uriaș tremurând între iarbă și cer
e oare umbra lui?
brațele lui, această creangă uscată?
zâmbetul cui, cele o sută de zmee colorate?
râsul lui, fereastra sfărâmată
cine vine pe cărare?
abur oare?
ceață poate?
tânăr mort înviat,
ochiul tău este soarele? părul
este iarba proaspăt vopsită?
inima ta, acest ou de amiază
care șade pe-acoperișe de tablă
se rotește lent și visează
pe cine latră cocoșii, prin cine treci ca prin sticlă
(mâna stângă spre dreapt-arcuită?)
în cine vântul își face cuibul rotat?
și pisicile la picioarele cui
miaună lingușioase pe înserat?
toporul din tindă e piciorul tău drept
și cel stâng e clopotnița albă
mantia ta zăbrelită e gardul
ale cui urme le adâncește ploaia
când bate în pietre hrănite cu raze de lună?
vocea cui mână caii insomniei să vină?
pentru cine râd îngerii, pentru cine
fetele pe ascuns lăcrămează?
sângele tău este vinul, trupul tău este pâinea
foamea e sticlirea dinților tăi de mătasă
numele tău nu-l rostește nici vântul ci spune-mi
încotro te îndrepți pe cărare?