Este primul volum de proză scurtă al lui Gabriel Garcia Marquez. Apărut în 1962, el reunește câteva dintre povestirile publicate până atunci în periodice.Așa cum indică și titlul, tematica povestirilor se subscrie riturilor funerare. Prima povestire, “Siesta de marţi” prezintă vizita unei mame, însoțită de fetița ei (încă o reminiscență din copilăria autorului, în care … Continuă lectura Funeraliile Mamei Mari – Gabriel Garcia Marquez
Lună: martie 2025
high fidelity – Florin Iaru
Ne vom iubi ne vom iubiîn tristul high fidelitytu vei pleca, eu voi trăiurlând în high fidelityce pușcă grea ce haine griistorii high fidelityși vast ne va măcelăricopilul high fidelity Și tra la la și tra la li...
Aubande – Marius Ianuș
O s-adorm cu tine în brațeîntr-o noapte încărcată de dor.Pe ferestre vor trece paiațede lumini, îndreptate spre zori. Vor cădea tacticos floriceledintr-o gheață misterioasă și grea.Vor începe să treacă troleeși atunci, ațipind, vei ofta.Și va fi-n tot orașul zăpadă,viscolită-n troiene va sta,dar la noi va fi cald, însomnatămă vei strânge la pieptu-ți de nea.
Gânduri către sine însuși – Marcus Aurelius
Marcus Aurelius a fost împărat roman între anii 161-180 d.C., făcând parte din dinastia Antoninilor (aceeași din care a făcut parte și împăratul Traian). Pentru cinefili, da, este același Marcus Aurelius care, în prima parte a filmului “Gladiator”, coordonează victoria trupelor romane asupra barbarilor germanici ce asediau granițele de nord ale imperiului și poartă discuții … Continuă lectura Gânduri către sine însuși – Marcus Aurelius
Orașului de fiecare clipă – Eta Boeriu
E-acesta cel de fiecare clipăoraș al meu și pâinea mea de toateaceste zile ce se scurg în pripăși nopți prelungi în care-ascult cum batesub căptușită pleoapa mea cu zgurălumina lui, culorile-n șuvoaie,un puls mai rar și mie pe măsurăce mă cuprinde-n propria lui bătaie,un schimb secret de bucurii, noptatecrăspuns îmbrățișărilor diurnecând mi se lasă ochilor … Continuă lectura Orașului de fiecare clipă – Eta Boeriu
Bat vânturi mari – Petru Creţia
Bat vânturi mariPeste întinderi mariŞi după-o vreme ostenesc în noiDin pricină că unele stele nu-şi ţin cuvântul. Şi, ostenite, se prefac în ape uşoareCe cad ca nişte fără soartă ploi peste pământulAşternut în adâncul din noi. Însă deasupră-ne, mereu neostenit,Trece etern şi tăcut prin zenit,Peste lumi, cuvântul şi vântulPe care stelele drepte nu l-au minţit. … Continuă lectura Bat vânturi mari – Petru Creţia





