Bate vântul peste întunecatele câmpii ale provinciei
Singur, cufundat în muţenie
Scribul scuipă în propria-i călimară.
O îndoială s-a furişat între psalmi
O albă fantasmă trece prin încăpere
Amintindu-ţi o oră de dragoste
Ce a trecut cândva peste tine ca o herghelie de cai în galop,
Ca un tulbure val de ocean.
Şi iată că stoluri de grauri te proclamă guvernator al provinciei
Şi norii îți trimit ambasadorii întunecați către seară
O ploaie măruntă te caută în capul albit înainte de vreme
Cu mâinile ei de copil.
O împărăţie se prăbușește la picioarele femeii îmbrăcate în negru.
BIBLIOTECA LUI DIUS 