Peste zi și peste cap îmi vin năluci –
se scaldă vesele în propriu-mi sânge
câte una, ca-n joacă, face clăbuci
pe care tot ea îi culege și-i frânge
Bate vânt, bubuie oasele, se aude
cum ninge din aproape-n aproape
de parcă toate roadele crude
sătule-s de mine și-o să mă-ngroape –
Va fi bine atunci-nici atunci –
când nălucile putea-vor pătrunde
în pacea fumegând peste ape
Nici Sfaturi, nici Sarcini, nici Porunci
nici corpusculi mentali și nici unde
doar – pretutindeni – Senin cât încape!
BIBLIOTECA LUI DIUS 