Și acest număr dublu al revistei LETTRE INTERNATIONALE aduce în dezbatere, în cele peste 170 de pagini, probleme dintre cele mai actuale și mai interesante, dar și opere de artă din domeniul literaturii, al artelor plastice sau al cinematografiei și teatrului.
Revista se deschide, ca de obicei, cu rubrica “Retrospective”, unde Philippe Videlier evocă personalitatea lui Walter Held (pseudonimul lui Heinz Epe) unul dintre susținătorii germani ai lui Troțki, precum și incertitudinile legate de moartea sa (cea mai plauzibilă variantă este că iluziile și utopiile sale și-au aflat sfârșitul, paradoxal, tocmai în închisorile comuniste). Tot aici Dan Ciachir relatează despre vizita în România a Împăratului Etiopiei Haile Selassie în perioada regimului comunist, iar istoricul Gh. Gorun își continuă “epopeea” relațiilor româno-ucrainene, în acest număr oprindu-se asupra sfârșitului sec. XIX și începutul sec. XX, până în preajma Marii Uniri din 1918.
Rubrica “Dezbateri” propune articolul jurnalistei Rodica Binder, colaboratoare permanentă a revistei, “Universalismul în saloanele de reanimare”. În ciuda globalismului, autoarea reține că noțiunea de universalism a pierdut treptat teren, rămânând un construct pur rațional, teoretic. Michael C. Behrent vorbește despre declinul prestigiului universităților americane. De la modele de excelență în cercetare și de libertate a ideilor, acestea s-au transformat sub influența noilor ideologii stângiste, a mișcărilor woke și a principiilor de corectitudine politică, tocmai libertatea de gândire și de acțiune înregistrând un regres semnificativ.
Deși revista se abține în mod programatic de la a comenta actualitatea politică din țară și de aiurea, acest număr reține opiniile pre – și post – alegerile anticipate din Franța, unde ascensiunea dreptei radicale a fost blocată printr-o prezență crescută la vot, chiar și cu prețul fărâmițării politice (cu siguranță modelul ne sună și nouă foarte familiar). Tot aparent în contrast cu politica revistei, apare și un comentariu sportiv (în fond despre relativismul interpretării) al scriitorului și jurnalistului Radu Paraschivescu.
Spre deosebire de numerele precedente și spre bucuria mea, acest număr conține un număr substanțial de articole și eseuri pe teme literare. Astfel la rubrica “Idei literare” scriitorul român (trăind în SUA) Andrei Codrescu ne propune câteva reflecții despre arta sticlei și reflectarea ei în literatură, noul colaborator al revistei, Zinovy Zinik (intelectual rus ce trăiește în UK) vorbește despre călătoria în Rusia a lui Anthony Burgess (sedus, ca și mulți alți intelectuali, de mirajul ideologic comunist), Alexandru Popovici dezbate în mod critic monumentalul volum de critică literară “Arca lui Noe” al regretatului critic Nicolae Manolescu, iar Brice Mattieussant ne oferă o perspectivă franceză asupra romanului american.
La rubrica “Arte” avem articole despre artele plastice, despre cinematografia lui Jean Luc Godard (un articol de Sergio Benvenuto), despre teatru și despre literatură, inclusiv un articol al poetului Florin Iaru despre o amplă expoziție Brâncuși deschisă la Centrul Cultural Georges Pompidou din Paris.
Tot o abordare multidisciplinară (din punct de vedere al literaturii, teatrului, filmului, artelor plastice) propune și rubrica “35 de ani de libertate. Cultura română în postcomunism”, rubrică ce urmărește evoluția formelor și a ideilor artistice în România în anii de după revoluție și până azi. Rubrica “3×5. Anul 2024 în literatura română” îi provoacă pe criticii literari și scriitorii Bogdan Crețu, Răzvan Țupa și Adina Dinițoiu să realizeze un top 5 al cărților apărute în prima jumătate a anului 2024. Pe lângă tineri poeți și prozatori, o constantă în opțiunile celor trei este romanul “Aurul pisicii” al scriitoarei Ioana Pârvulescu.
Tot despre literartură este vorba și la rubrica “In memoriam”, în care sunt evocate personalitățile literare trecute în veșnicie recent, în perioada elaborării revistei: Paul Auster, Ismail Kadare, Ion Vinea, dar și poeții Ioan Es Pop și Ion Moldovan.
“Biblioteca Lettre Internationale” propune texte de Francois Lecointre (fragmente de jurnal ale generalului francez din teatrele de operațiuni ale NATO), Antonio Lobo Antunes, Sebastian Barry, Radu Aldulescu, dar și mai tinerii Ion Manolescu, Luisa Apostol, Andrei Gogu, Paula Erizeanu.
Și acest număr scoate în evidență un artist plastic român contemporan cu ale cărui lucrări sunt ilustrate pagini întregi ale revistei. Și aici redacția mi-a oferit o plăcută surpriză: acesta nu este decât dramaturgul și pictorul sălăjean Flavius Lucăcel, unul din amicii mei. Tehnica lui constă în recuperarea și recondiționarea cercevelelor de fereastră din casele vechi, pe care sunt înrămate pânze țesute tradițional din cânepă și pictate cu motive tradiționale, într-un demers menit să recupereze câte ceva din cultura și civilizația satului ardelean. Artistul se poate mândri cu expoziții în țară, dar și în Ungaria, Spania, Israel și SUA.
BIBLIOTECA LUI DIUS 