Clopotul în tâmplă bate ora trei
vino şi-mi sărută buza castanie
gâtul tras prin copcă, fruntea de holtei
vino şi-mi culege strugurii din vie
să ne facem cobză şi să ne golim
sufletul de zgură, creierul de fleacuri,
moartea să se-acrească jos, în ţintirim,
noi să spargem cepuri, să aşternem paturi
şi de-o fi să vină „ziua ca un fur”
şi să se deschidă dintr-odată cerul
noi să nu ne temem, îngerul mahmur
îşi va scoate trusa, rigla şi echerul
şi ne va întinde pe omătul pur
fără să ne pună nici o întrebare,
vom privi bezmetici roată împrejur
spre portiţa raiului din care
nimeni n-o să iasă pân’ la ora trei
când în tâmplă bate clopotul iubirii,
când cu două frunze galbene de tei
puse peste coapsa mea şi coapsa ei
vom reface-n taină rostul omenirii.
BIBLIOTECA LUI DIUS 