Un turn înalt, înconjurat de o galerie, cu
un acoperiș de unghii
ojate: în care ea, încuiată, în lanțurile aducerilor aminte, nu
avea voie să stea nici la fereastră, unde
straja se plimba
veșnic.
Nu avea voie, dar sufletul ei îndrăgostit părăsea turnul când voia
nu era o problemă, îmbătat de libertatea morții: în
noaptea asta vrea chiar să pună iar capcane.
Că de când urmărește ea, pe firmament, o
supernovă, cu explozia
ce a avut loc în realitate acum x de ani
Ea,
regină a unei civilizații retrase în propriul
sine, care
nu e în stare să dăinuie mai mult de zece veacuri.
BIBLIOTECA LUI DIUS 