În 2015, îndată după invazia Crimeei de către trupele ruse, Iulian Ciocan, unul dintre reprezentanții noului val de scriitori basarabeni care s-au afirmat în anii 2000 publică acest roman cu titlu mai mult decât sugestiv. Invazia Rusiei asupra Ucrainei în 2022 l-a readus în atenția publică, fiind reeditat și tradus în mai multe limbi străine.
Proaspăt absolvent al studiilor filologice la Brașov, Marcel Pulbere se întoarce la Chișinău plin de speranțe. Integrarea sa în mediul intelectual de acasă se va dovedi mai dificilă decât se așteptase, într-o societate dominată încă de curente literare conservatoare și de nostalgii după orânduirea comunistă. Reușește cu greu să publice un roman distopic despre o ipotetică invazie a trupelor transnistrene în Moldova, roman care va zgudui multe mentalități.
Romanul este despre sentimentul acut al dezrădăcinării sau al unei identități ambigue a unor locuitori rupți între apartenența la fragila statalitate moldovenească, pe de o parte, și spiritualitatea și cetățenia română, pe de altă parte. Studentul Marcel Pulbere, întors de la studii din România, nu-și găsește locul nici acasă, în Chișinău. Personajul romanului său, profesorul universitar Nicanor Turturică, decide să fugă din calea invadatorilor transnistreni, dar nu reușește să ajungă în România, fiind întors de la graniță din cauza unui pașaport expirat. Nicanor Turturică este de fapt un alter ego al scriitorului care l-a creat; ambii se văd în situația de a fi respinși atât de Moldova cât și de România.
Romanul vorbește despre o Moldova împărțită între conservatorism, între un suveranism păgubos, și dorința de emancipare, de apartenență la spațiul european. Această falie este ilustrată în roman de micul război din lumea literară între vechii scriitori pășuniști (ilustrați de editorul Anatol Vulpescu și de prolificul autor “clasic” Liviu Beschieru) și cei postmoderniști (cum este Marcel Pulbere sau criticul Andrei Teposu).
În spatele acestor nume cu siguranță se ascund personaje reale, pe care autorul își propune să le caricaturizeze. Foarte transparente sunt aluziile la președintele rus Pufin (adică Putin), sau la președintele transnistrean Smirnovici (Igor Smirnov în realitate).
Romanul este de un umor nestăvilit. Pe fondul realităților istorice contemporane, viața personajelor (inclusiv cu tribulațiile lor erotice), atât a celor din roman cât și a celor din “romanul din roman”, stă sub semnul situațiilor ridicole, grotești, absurde, ilare, în maniera lui Milan Kundera. Cercetarea penală îndreptată împotriva lui Marcel Pulbere pentru vina de a fi publicat un roman prin care, chipurile, ar fi complotat la identitatea statală moldovenească capătă puternice accente kafkiene. Sunt antologice de asemenea scenele cenaclului literar, cu literați scorțoși perorând emfatic despre operele lor lipsite de substanță, anchilozate încă în realismul socialist, sau cele în care autoritățile transnistrene își impun noul regim, înlocuind tablourile scriitorilor români cu cele ale scriitorilor moldoveni, dar și multe altele.
Cu o narațiune alertă, umor de cea mai bună calitate (inclusiv cel onomastic), dialoguri plauzibile, cu găselnița “romanului în roman”, cu o temă deosebit de actuală și de relevantă, cu premoniția distopică a invaziei rusești, este cu siguranță o carte care merită citită.
“Înainte să răspundă cu un aer meditativ, clasicul grizonant rămase câteva clipe cu ochii pironiți în tavan: Foarte bună întrebarea ta, fetițo…Nu poți să scrii despre baștină în același registru și asta pentru că baștina este o noțiune imensă și are o multitudine de fațete, eminescian vorbind. Iar eu, în fiecare din volumele mele, încerc să privesc baștina dintr-o perspectivă nouă…”
“Dis de dimineața îi trezi un huruit strașnic. Lustra din tavan se clatină de parcă era cutremur. Nicanor Turturică sări gol pușcă din pat și se uită pe geam. Pe strada pustie înaintau cu aplomb două tancuri și trei transportoare blindate flancate de o puzderie de soldați ruși înarmați până-n dinți…Deschizând televizorul, profesorul și bufetiera constatară cu stupoare că toate cele 60 de canale ale televiziunii prin cablu dispăruseră, cu excepția postului public, care anunța, cu vocea stridentă a unui crainic bolfos, eliberarea Moldovei de sub jugul româno-occidental…”
BIBLIOTECA LUI DIUS 