să vii la noapte negreșit să-ți continui portretul
îți strecor o pală de vânt printre șuvițele negre
îți ascund un grain de beauté sub lobul urechii
întâi nemișcată, apoi răsucindu-te-ncet
în sensul invers acelor de ceasornic
din nou și din nou inocenți Paradisul
devine scrânciobul în care ne legănăm
tu spune-mi ce-ți trece prin minte iar eu
fac din asta cea mai frumoasă poveste
o mantie pentru umerii tăi dezgoliți
o eșarfă lăsată să cadă fără sfârșit
din steaua Canopus
nu pot să te-ating, dar totul va fi cu putință
când șevaletul n-o să mai fie între noi
când noi n-o să mai fim între noi
să vii negreșit la noapte să-ți continui portretul
imaginea mea despre tine nu se satură
doar cu imaginea ta
BIBLIOTECA LUI DIUS 