Salut, amabil prinț îndoliat
De suferință și de îndoială,
Ce porți cu morgă mantia de gală
Pe esplanada negrului palat.
Ascultă: Miezul nopții a sunat,
Iar umbra părintească și regală
Vorbește c-a fost victimă fatală
Într-un incestuos asasinat.
Ci du-te la Ofelia și spune-i
Că viața-i legea crimei și-a minciunei
Și lumea e-un imperiu de noroi;
Iar cu ingenioasa ta fineță,
Ucide-l pe Polonius și apoi
La sânul mamei tale plângi, alteță.
BIBLIOTECA LUI DIUS 