Pe cerul spuzit de diamante căi lactee
Liniști bune prin albăstrimi irizate,
Sălcii despletite, smulse, pe ape aplecate
Și bănci îngropate în tăceri, singure pe alee.
Umbre prin parc de seară strecurate –
Umbre ce vor să plece și vor să steie
Și toamnă lovită cu spade de aramă – trofee
De prin crengi de plopi și castane deșirate.
Seara cu pleoapele lăsate e o zână
Ce-și țese vraja pe ape de cascadă
Din parcul gol unde e o fântână.
Pe lanul ei înflorit poartă încet
Lumini stinse, prevestiri de zăpadă
În sicriașe de aur – foi galbene – mânate în violet!…
BIBLIOTECA LUI DIUS 