Copiii spun e toamnă e toamnă într-adevăr
soarele își depune cu duioșie trompeta și mierea
pe tufele de răsură ce cad în genunchi e toamnă e toamnă
altora le aparțin bucuriile aromele nucilor coapte
mie mi se cuvine această necuprinsă tăcere sărată
născând inele de negru pământ pentru logodnă cu ploile
născând cupe de ceață pentru dulcea sărbătoare de nuntă
în patul adânc al zăpezii și mie și mie totodată
mi se cuvine aripa care nu mai poate pleca sufletul
zburătoarei lovită de gloanțele de sticlă ale tuturor fericiților
cântând răgușit e toamnă e toamnă…
BIBLIOTECA LUI DIUS 