fab, cine îţi va spune azi bună dimineaţa
ceaiul de pe noptieră, pădurea, iarna, ceaţa,
cristalul de murano pe care-a aţipit
crema de portocale ridată de cuţit
ori poate Bach, ori poate, cum ştii, adeseori,
aroma scorţişoarei va năvăli în zori
gata să incendieze perdele de trifoi
şi sufletul tău palid, înveşmântat în foi
de misterioase versuri, de amărui trecut,
hai spune-mi, nu te teme, ştii bine c-am avut
mereu de partea noastră tot ceea ce-am ratat
ştim să iubim feroce căderea în păcat,
ştim să plutim albastru pe străzi scăldate-n nori,
purtăm în trup fantasme, şi spaime, şi culori
prin inimile noastre agale pasc motani,
colecţionăm iluzii cum alţii-adună bani,
şi tot sădim distanţe ca să putem uita
cum adormeam cu sânul lipit de tâmpla ta.
fab, cine îţi va spune azi bună dimineaţa…
BIBLIOTECA LUI DIUS 