Muncitorii taie arini, stivuiesc
purpuriile corpuri în mlaștină –
viața continua într-un nor de furnici cu aripi.
Ce-ar fi să culeg mai multe rășini,
să-mi frec bine călcâiele
(de unde mușca șarpele, scorpionul),
să-mi arunc ghetele, să mă înfășor pân’ la genunchi în pasta nemuritoare: de-acum pot să ard sau să merg peste ape!
Corpuri duse în camioane după o altă
lege.
O viață-am trăit-o
și alta îmi scapă acum printre degete.
BIBLIOTECA LUI DIUS 