Liniște, liniște! Aici se roagă
un înger. Păsările au tăcut.
Mai e puțin și vor cânta
morții din cer și morții din lut.
Mai e puțin și secundele
se vor curba ușor spre răsărit.
Ce tăcere grea! Timp suspendat
într-un tipar răvășit.
Totul începe cu adevărat
când nimic nu mai e de făcut.
Amurgul se ridică pe vârful
picioarelor. Murmură ceva în lut,
eliberând luciri de smarald;
lovește coaja vieții rar, apăsat
și ferm, ca puiul – coaja unui ou
la marginea unui cuib sfâșiat.
BIBLIOTECA LUI DIUS 