încearcă să nu mai faci pașii orizontal
încearcă să-i faci în sus din doi în doi
încearcă încearcă încearcă strigau
și era ploaie și era noroi
și pașii mei nu erau niciodată pașii lor
în timp ce pașii lor erau mereu ai mei
ei se-ndoiau de mine dar eu nu și eu
făceam un pas din trei în trei
și era lumea mea orizontală
cu pașii mei de mult în ea rămași
era în urma mea o veche școală
sau pista armăsarilor trăpași
iar eu călcam mereu în locul meu
și nu știu cine-n locul nu știu cui
și nu se știe cine mă privea pe mine
strigind mereu același nu-i și nu-i
dar pași erau dar pași vor fi mi-ai spus
dar pași făceam și eu cu tine
o ar fi trebuit să-i fac în sus
și ei să nu se mai termine.
BIBLIOTECA LUI DIUS 