Demult cocorii nopții prin cer s-aud vâslind…Să ne lăsăm în voia luntrașului, zâmbind… E mai umbros pamântul și-i cerul mai umbros.Îndată vom pătrunde pe-un fluviu mătăsos, Și timpu-n vremea asta tăcut la prag va sta.Hai, umple-i tu ulciorul cu vin, cu mâna ta – Și-o să se mire timpul cum tot răsar, ușor,Luceferii de seară … Continuă lectura Somnul – Eusebiu Camilar →

Cum vine toamna, mamă, mi-e sufletul ciudatPrecum un roi de fluturi atins de destrămareȘi mă gândesc la tine sub ceru-ntunecatCa la o soră dusă într-un oraș prea mare Și-aștept venind din ceață un înnoptat poștașCu-o veste de Ia tine (doar două-trei cuvinte)Dar el poate demult e mort în vreun orașPe care nici o hartă nu … Continuă lectura Pieta – Dan Verona →

Noaptea când ușa doarme și lemnul grinzii creșteȘi patul șade prins de vise-n cuie, sarPe spatele acelui puternic armăsarCe vine în nechezuri și-n poartă se oprește. Cu mâna sprijinită pe gâtu-i, merg călareSpre muntele cu lacuri și perii de păduri,Cu coniferi în lună și dinți de piatră duriPe care nici o hartă nu-l scrie și … Continuă lectura Vânătoare – George Călinescu →

Stăteam lângă cocoșii dimineții marineLegănat de nisip ca o vietate a valului,Părul mi-l simțeam briză, ochii salineExtazul scobeam în lutul malului. Treceau valurile, acești monștri de apă,Mă sărutau ușor cu muzicale buzeȘi mă chemau la dans în care pasăre să-ncapăCând liturgic auzi-voi clopot de meduze. Luând ocheanul noaptea-n săbiiCobora în pânze brodate-n ametisteȘi ochii pironiți … Continuă lectura Elegie – George Mărgărit →

Vă las în valea acestei stinse plângeriOrice sfârșit vestește-un început,-Mă duc eu primul sunt mai priceput,Să pun din vreme șeile pe îngeri . Zvântați cu zîmbet aripile plânse,V-aștept la grajdurile de zmarald,-Nu vă grăbiți, dabia-i amiaz și caldȘi eu v-aștept și chingile sunt strânse . Când veți veni-n amurg sub înserare,Vom călări frumoși prin elizeu,În … Continuă lectura Scurtă despărțire – Teodor Pîcă →

Când tu revii se face în miezul zilei noapteşi îmi aduc sobolii prin galerie lapteridichi de lună nouă şi ştevii de sobolalimentarul bolcând tu revii sar blănile de nurcipe patul meu de fier în care urcica o cascadă veche de parfumvin călăreţii obosiţi de drumîncepe casa liniştit să ardădin beciul rece până la mansardăcum arde … Continuă lectura Velur – Virgil Teodorescu →

Pat îmi făcusem din masa aceea, grea,pentru adormire după crugul zilelor.În ultimul pahar dansul bacililorca un exod lunar se arcuia. Cântecul violei în pieptul ososse înăbușea murind cu plămânii,mai palida, uscata, pielea mâinii,pe ultimul pahar, tremura. Cei din urma prieteni, bacilii, scânceaulugubra melodie a ultimei toamne:acompaniindu-i, gura mea, Doamne,te înjura și ochii, demenți, râdeau. Mercurul … Continuă lectura Joc de Hydrargir – Ben Corlaciu →