cerne Doamne liniştea uităriipeste nesfârşita suferinţăseamănă întinderi de credinţăşi sporeşte roua îndurării. răsădeşte Doamne dragostea şi crinulîn ogorul năpădit de urăşi aşterne peste munţi de zgurăliniştea iertarea şi seninul.

Departe, cine ştie în ce oraş ploiosCu tâmplele în palme vei fi gândind la mine,Privind spre cerul umed, tomnatec, somnoros –Departe ... cine ştie în ce oraş ploios ...Cu fruntea sprijinită pe degetele paleÎn ochii tăi, străino, aduni melancolieRăsfrângi tristeţi de toamnă în lacrimile tale –Cum stai aşa ... cu fruntea în degetele pale ...Afară … Continuă lectura Departe, cine ştie ….- Victor Eftimiu →

Dăm fuga-n veşnicie cu braţele deschise,Trecând peste sordide lagune de gunoi,Să ne-ncărcăm de fluturi, să ne-ncărcăm de vise,Până se schimbă sensul căderilor din noi.Aşa se face, iată, că-n vară ni se-abate,Prin carnea tot mai roasă de-atâtea învrăjbiri,Câte-un fior albastru şi auzim cum bateDin nou, acelaşi clopot al unei vechi iubiriPe care o crezusem definitiv uitatăSau … Continuă lectura Cocori bătrâni – George Ţărnea →

Îmi speli cămășile ce mi-au rămas,în vis le speli cu spumă de stamine,Tu ești tăcută, noaptea n-are glasși stelele-s înalte și sublime. Nesomnul tău e insomnia mea,Sudoarea ta înalbăstrește cerul.Cade din când în când câte o steași-mi vâră-n colțul inimii jungherul. Sub ofilirea vechilor gutuiTu duci cămăși în gerul de afară.Pe sfoară cu bătrâne mâini … Continuă lectura Sub ofilirea vechilor gutui – Mircea Micu →

Să recunoaştem totuşi, ni-i dor de-un fir de iarbă,În veacul de uraniu suntem sentimentali...Ni-s casele de sticlă, dar noi cum regii paliAm vrea să ni se-ncurce un fluture în barbă.Pe câmpuri de asfalturi ies greierii banali,În viscolul electric cântarea să şi-o fiarbă,Dar cine să-i ia-n seamă, când noi cu-atâta grabăZburăm sub parametri atomici ideali...Tu pune-ţi … Continuă lectura Să recunoaştem totuşi – Petre Ghelmez →

Sunt mii de ani de când ne-am întâlnit,și-am pus vânatul nostru la un loc,și-n grota, după ce-am aprins un foc-legându-ne tovarași, ne-am iubit. Mi-i glasul tău așa de cunoscut,și-n ochii tăi e-un soare de demult(de care-ți amintești că ne-am temutși ne-nchinam la dânsul). Când te-ascult, străveche bucurie crește-n mine,și parcă toate-au fost, dar le-am uitatși … Continuă lectura Blestem – Magda Isanos →

Te măriți, și știu, vei naște prunci,Veți avea cămin și alte celeDar așa frumoasă ca atunciCând erai stăpâna vieții meleNu vei fi tu niciodată,Niciodată. Anii vor veni mereu șiraguriCa soldații la cazan flămânzi.Din viața ta de miez și faguriN-o să aibă Moartea nici de prânzPoate doar o simplă, tristă cină,Tristă cină. Ce bătrână, palidă și … Continuă lectura Nu mă vei uita – Mihai Beniuc →

iar singura vizibilitate a timpului era vântulprin ramurile de afarăaducea uneori cu degete de copilzgomotul râuluidinspre arinitreceau cu fulgii lor șoptiți noriipe chipul adolescentin al mameii se dăruise maternitateaca din senin ninsoareatrei portocale palpitau la fereastrăîn frigul intermediaro nouă inocență era posibilăiar în vreme ce amintirea își alăpta uitareaviața continua.