Cel care mă așteaptă – Parinoush Saniee

Parinoush Saniee este o scriitoare iraniană, una din figurile emblematice ale intelectualității iraniene. A fost formată, spre deosebire de multe alte femei din Iran, într-o atmosferă familială și într-un mediu universitar emancipate. Despre această carte aflăm că a devenit cea mai bine vândută din Iran.
Fără a avea valențe literare deosebite, scrisă la persoana I, cartea reprezintă o mărturisire zguduitoare despre condiția femeii în societatea iraniană și în societățile guvernate de fundamentalismele religioase care promovează falocrația, dominația socială și culturală a bărbaților asupra femeilor. De asemenea, cartea reprezintă o incursiune în evenimentele politice ale istoriei moderne a Iranului, de la regimul șahinșahului până la revoluția din 1979 și războiul iraniano – irakian ce a urmat.
Masumeh, o tânără dintr-o familie conservatoare, ajunsă la vârsta adolescenței, face o pasiune platonică, în drumul spre școală, pentru un tânăr farmacist, Saeid, cu care ajunge la un schimb de scrisori. Aflând familia ei, aceasta este obligată să renunțe la școală și să încheie o căsătorie cu un bărbat pe care nici măcar nu ajunge să-l cunoască înainte de nuntă, Hamid. Norocul face ca acesta să fie o persoană cu vederi emancipate, care îi oferă libertatea necesară și o încurajează să-și continue studiile. Hamid este preocupat de politică și, în regimul șahinșahului, face parte dintr-o organizație paramilitară comunistă ce militează pentru o revoluție. În ciuda absențelor prelungi de acasă, cauzate de implicarea sa în tot felul de acțiuni politice subversive, Masumeh ajunge să-l iubească. Au împreună doi fii și, ulterior, o fiică.
Hamid este încarcerat datorită convigerilor sale politice atât înainte de revoluție cât și după revoluție, când convingerile sale sunt contrare regimului fundamentalist religios pe cale a se instaura, fiind condamnat la moarte și executat. Cu foarte mari sacrificii, plătind și prețul de a fi fost soția unui condamnat politic și fiind renegată și de propria familie, Masumeh își crește copiii și reușește să le ofere fiecăruia o perspectivă în viață.
Aflată în pragul bătrâneții, îl regăsește pe Saeid și este pregătită să reînnoade vechea poveste de dragoste. Este cerută în căsătorie, dar se lovește de refuzul propriilor copii de a accepta acest lucru și de ideile preconcepute ale societății în care trăiește.
Este povestea unei femei care nu este lăsată să ia niciodată hotărâri în ceea ce o privește (întotdeauna pentru ea hotărăsc părinții, frații, soțul, copiii), care este nevoită să-și reprime sentimentele, trăirile, acțiunile, gândurile pentru a se conforma unei societăți oprimante, dominate de conveniențe sociale, politice, religioase.
Adesea mă întreb ce mi se cuvine cu adevărat și dacă am avut vreodată ceva care să-mi fie destinat mie sau dacă, dimpotrivă, n-am făcut decât să particip, să fiu victima destinului pe care l-au avut bărbații din viața mea, a idealurilor și obiectivelor lor. Fusesem sacrificată pentru onoarea tatălui meu și a fraților mei, plătisem pentru idealurile soțului meu și a alegerilor lui de erou și, de asemenea, pentru datoriile față de țară ale copiilor mei. Dar eu cine eram? Soția unui criminal, a unui trădător al tării sale sau a unui activist care luptă pentru libertate? Mama unui mujahedin? Sau mama disperată a unui soldat, luat prizonier și apoi eliberat? De câte ori, în viața mea, reușisem să mă ridic de jos și fusesem doborâtă din nou la pământ și zdrobită, știind că n-am meritat-o niciodată? Nu fusesem niciodată lăudată și aclamată pentru însusirile mele și forța mea, ci pentru cele ale bărbaților mei și, la fel, reproșurile și acuzațiile nu depinseseră de mine și de greșelile mele, ci de cele presupuse ale soțului și fiilor mei. Era ca și cum eu n-aș exista, ca și cum n-aș avea nici un drept. Când trăisem și muncisem pentru mine însămi? Când avusesem dreptul să decid? Când fusesem întrebata ce îmi doream cu adevărat?
Cartea are un stil alert, cursiv și, fără a abunda în mijloace stilistice, o bogăție de personaje. Ar putea oricând servi drept scenariu de film (nu știu dacă nu a fost cumva ecranizată) sau pentru o miniserie de succes la Netflix.

Lasă un comentariu