Cântec de lampă stinsă – Mircea Dinescu

Închisorile au fost deschise,
dar din ele nimeni n-a ieşit,
unii chiar s-au spânzurat de vise,
alţii chiar s-au îngropat în zid.

Din pământ acum nu se mai poate
face nici biserică, nici steag,
unii dau din umeri şi din coate,
alţii dau cu frunţile de prag.

Cine mă aşteaptă, nu m-aşteaptă,
omul viu din mine-i asfinţit,
raza cade râncedă, nu dreaptă,
lacrima nu-i apă, ci cuţit.