Al meu mi-e sufletul, ori mi-e străin? Mi-e sufletul de vechi amurguri plin,Şi-n mine plânge-un cântec fără grai,- Aşa cum într-un vechi amurg pe RinCânta pe-o stâncă zâna Lorelei. Dar cântecul, de l-am ştiut demult,Să-l spun acum nu ştiu, ştiu să-l ascult.Nu pot să-l cânt, dar cântă-n mine-acum,Aşa cum apa curge lung, sau cumClipetşe-o stea, … Continuă lectura Lied – Alexandru Philippide →

Oaspeți cu azur în gene și zăpadă pe opinciSe iviră la fereastră cu colinde și tilinci. Cântec legănat și fraged – Înfloriri de ghiocei –Umbre mari țineau isonul albăstrind pe după ei. Se părea că-n zvon de aripi și miros de tămâierÎn colindă mi se-ngână pui de om cu pui de cer. Și cântară, și … Continuă lectura Oaspeţi cu azur în gene – Nichifor Crainic →

Cine rămâne prin neguri şi ploicând milioane trec de strigoi?Se clatină noaptea de negre drapele,palid obraz luminează-ntre stele. Steaua purtând-o spre nord, spre sud,mult e de când cere loc lângă focfemeia gonită din loc în loc,inimă de pâine, soartă de câine,steaua purtând-o spre nord, spre sud. Ca o taină mare, ca o taină rea,colindă-te, ciudată … Continuă lectura Steaua morților – Ion Vinea →

Copacii, prea negri, ne ies in drum.Umbrele lor clătinate sunt fum. O spaimă tăcută ne-nvăluie rea.Poate vântul ne poartă prin lume ori poate o stea.Ne ţinem de mâini, ne spunem cuvinte.Poate noi o minţim, poate dragostea minte.Cândva ne-am plimbat prin soarele dimineţii,Acum bâjbâim prin pădurile ceţii... Ori poate pe marginea vieţii...