Vrei să mori în somn sau hiperconștient?Fricoșii zic în somn c-acolo nu-i durere.Budiștii zic că viața e gândul la tot ce există.Dacă mori superconștient revii om înțelept.Bineînțeles nu poți evita durerea.Din somn nedureros ajungi nedumerit într-ununivers complex și viu în care nu te recunoști.Durerea pentru somnoroși e fenomen adultBudiștii dimpotrivă o pun la începutși de … Continuă lectura Două feluri de-a muri – Andrei Codrescu →

Cu inima în mână, am mers prin oraș,Pășind pe prima zăpadă din anul ăstaȘi inima mea, stropită cu vin și oțet,Continuă să putrezească în ritmul celor 37 de ani,În timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului.Oasele singure nu mă puteau salva.Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinței.Numai un câine mare și galben s-a îndurat … Continuă lectura Câinele galben – Doina Ioanid →

Să-i spui durerii, doar o dată, mamăIar braţul său dorit să te cuprindă,Să mai priveşti un cui bătut în grindăŞi să renunţi că, totuşi, nu te cheamă Dar să revii la gândul că o lamăŢi-ar vindeca o mână suferindă;Să-i spui durerii, doar o dată, mamăIar braţul său dorit să te cuprindă... Priveşti la toate, nu … Continuă lectura Rondelul sinucigaşului – George Tei →

iarnăorașul ca niciodată maiscund lăbărțatcu etaje și coșuri de vapordar noi printre ele pe străzilebătând pasu-n luminipoate azi s-a-ntamplatniște case de aurpână la cer să se ducăcu uși de sticlă și ascensoarePace!odăilesomnul nesănătosautobuzul la 7carnea gemând în hainedragostea rară ca viața noastră de la orașputernicăprin valurile luisinguratice blocuriudeîn vântul de noapteo minunepână la cerluminândcasele aceleași … Continuă lectura Iarnă – Petru Popescu →

încearcă să nu mai faci pașii orizontalîncearcă să-i faci în sus din doi în doiîncearcă încearcă încearcă strigauși era ploaie și era noroi și pașii mei nu erau niciodată pașii lorîn timp ce pașii lor erau mereu ai meiei se-ndoiau de mine dar eu nu și eufăceam un pas din trei în trei și era … Continuă lectura Școala pașilor pierduți – Nicolae Prelipceanu →

Părinte, mi-s ochii-ntunecațiși nu mai vădlumina răsărind în mine. Mut,cuvintele îmi sângeră pe buzeaș vrea să spunaș vrea măcar odihnaaceea fără numedoar dorireadoar seteamai adâncă decât vremeasă pot s-o spun,atâta bucurie!

În grădina mea de piatrăScade vama, focu-n vatrăNumai amintirea treceȘarpe-ascuns în pacea rece Noapte noapte de departeCe-mi pui în ureche moarte?Du-te și te fă sfârșitCa să-ncep ceasul rodit Lumea nu mai are numeNici proverbul spus de mumeDe ridic somnu-n luminăTaina pleacă de la cină Oaspele e orb și taceCade vremea, umbra zaceNumai întrebarea știeCe n-am … Continuă lectura Temei ars – Virgil Ierunca →

Acum că ne-am întâlnit şi n-ai nici o posibilitatede dispariţie,nu-i nici un bar de al cărui fotoliu să ataşezi rotile,nu-i nici un cămin de fete la strigătul cărora să fugiprin fereastra din acoperiş,nu-i nici măcar o gaură de şarpe,îţi propun un joc:Hai să schimbăm etichetele!Aici e spirt alb (97˚)aici insecticid cu pyretroideaici e sirop de … Continuă lectura Jocul cu etichete – Denisa Comănescu →

Iubito, astă seară te așteptCu stelele pe cer îmbobociteȘi ca să poți intra pe nesimțite,Deschid fereastra care dă în piept.Să nu te temi că sârma dimprejurVa sfâșia în ghimpi mătasea rochii.Tu treci hotarul dincolo de ochiiÎnveninați ai paznicului sur.Așa cum știu că poți veni acumEști o lumină numai, o părere,Întruchipată toată din tăcereCând pleacă magii … Continuă lectura Așteptare – Andrei Ciurunga →

Liniște, liniște! Aici se roagă un înger. Păsările au tăcut. Mai e puțin și vor cânta morții din cer și morții din lut. Mai e puțin și secundele se vor curba ușor spre răsărit. Ce tăcere grea! Timp suspendat într-un tipar răvășit. Totul începe cu adevărat când nimic nu mai e de făcut. Amurgul se … Continuă lectura Liniște – Aura Christi →