Într-o noapte naltă-noapte,La o apă de fântânăCum veneai albă de lună,Cum treceai îngândurată,Numa-n dragoste îmbrăcată,Ți-ai lovit gura de pruni,Umerii de-un măr domnesc,Mijlocul ca de nuiaȚi s-a frânt de mâna mea,Dar ce floare ți-a lovitSufletul de ți-a oftatDe-am rămas înjunghiatȘi de tine-nmărmurit?

Dinspre rai în lumină se scurgAspre păcate, statui de răcoare,Frumoși ca un cântec suntem în amurgȘi singură-n sânge tristețea mai doare; Ce limpede-i cerul prin păsări de frig,În cai și în zboruri iubim nebunia,E noaptea tăcerii și nu pot să strigCă-n rănile nopții dospește Vecia.

(Fără s, ş, j, ţ, k, z, x, w, y) Anume gând ne rupe uneori Bogat în ploi cu urme de pământ Cântecul uitat de-atîtea ori De câte ori ne cheamă-un dor de vânt… E tulbure pădurea ca un mit Fără poveri de-armuri patriarhale Galopul calului de coama lui umbrit Hohot temător coboară-n vale Idolul … Continuă lectura 18 – Laurenţiu Ulici →

Sunt pe plajă Nisipul ia forma omoplaților mei Iar tu deasupra te decupezi pe cer ca și cum te-aș vedea printr-un imens vizor Te apleci și aerul dintre noi devine tot mai greu Voi înfige adânc mâinile în nisip agățându-mă de el Pământul se învârte cu noi iar eu cu soarele în păr. Voi asfinți … Continuă lectura Marea – Floarea Țuțuianu →

Sufletele cad, unul câte unul, pe scări,lovindu-şi înălţarea: "Nefericească-ne sarea din adâncuride mări! " Supus sunt naşterii mele, de-a lungul şi de-a latul —mă arde înaltul, şi apele mint, cât în lună şi-n steleşi-n rădăcină de timp…!Cu sine cu tot, voi smulge adâncul,din cer şi pământ, din inima mea,pe unde se plimbă îngheţaţi de păcat,lumina … Continuă lectura Unul câte unul pe scări – Ancelin Roseti →

E bine-aici, de-ajuns e şi atât.Ninsorile nu cad precum apasă.Stă-n osii reci un cer nehotărâtşi-n cumpeni echilibrul lin se lasă. Mai bine vezi, spre râpă lupii vinsă bea la copci şi dacă nu, să-şi taieîn ţestul apei limpezii caninişi lupilor genunchii li se-ndoaie. De foame muţi, în arc de salt avar,cu umerii lovindu-se şi saltul,mai … Continuă lectura Augur – Mircea Ciobanu →

Există viață și după îi șoptește fetița de nouă ani bunicului său ce pășea tot mai ușor un balon de oxigen se ridică deodată ca un zepelin subțire la pas abia atingînd pământul un fir de iarbă îi scapă din buze precum o țigară umedă verde un fir de ață albă baston de care se … Continuă lectura Există viață și după – Vasile Dan →

Aveam de-nchipuit în piesă timpul,Mergând din stânga scenei către dreapta,Iar pajul ce-mi veghea atent mișcareaSe lumina, umbrindu-se la faţă;Ceilalţi actori, prezenţi în varii roluri,Ieșeau la rampă, se-nvârteau în centru,Se retrăgeau nesiguri în culise.Aveam numai un pas până la capăt,Când din cabină m-a oprit sufleorulȘi m-a întors din drum, reamintindu-miCuvintele ajungerii acasă.

Te furișezi în vară ca vulpea într-un lan ce-și crede prada încâlcită-n grâne amușinezi ca un de cârpe câine și foamea-ți crește cât în veac un an Și-o să mai crească fără doar și poate și-o să mai scadă poate mai spre seară când din neghină grâul s-ar socoate lăsând virtuții coaja ei amară să … Continuă lectura Nod – Vasile Igna →

În hău de mări, bătute de furtună,La pieptul spumegatului talaz,Prinzându-i gingaş, braţul de grumazDormea seninul ca un fulg de lună. Seninătate, zbucium, împreună,Uniţi de sorţi pe-al apelor podghiaz,Născură, robi aceluiaşi extaz,Nemărginirea, floare de genună. Şi haosul gemu de fremătare,Când cea dintâi semeaţă-ntruchipare,Vis cald! Femeia, amforă de slavă, Zbucni legănătoare şi suavă,Vrej de senin cu fruntea-n … Continuă lectura Afrodita – Artur Enăşescu →