Desleagă-mă muntenie menităDe-acest arhaic Babel-turn tiraniuŞaman extraterestru/ mie craniu.Eretici corbii penele agită Şi pe clopotniţe în danţul straniuCu gheara scriu versete în hittită.Pierdui samariteanca/ cea dogităCa muntele din care scoţi uraniu Seismele şi inspirata lavă:Moldava miazănoapte/ transfocare.În flama unghiului o piatră sclavă Îndepărtându-se de lege sperăDin forme de asceză efemerăA trupurilor meta/ lepădare.

Amiezile ne vor pătrunde răbdătoare,ca o putere ce vine şi pleacă,şi va fi o linişte ce doare,o durere care se-neacă. Apoi soarele va fi tot mai frumosşi-i va grăbi pe toţi spre seară,ademenindu-i cu armonia de jos,unde se roagă o făclie de ceară. Numai eu voi rămâne-n luminăcu cântecul, pasăre ţipând între dinţi –şi-mi va … Continuă lectura Aproape elegie – Radu Cârneci →

În ţara ceea nu deosebeşti piatrade pasăre sau duh:sunt de vată şi carton. Cine vrea îşi scoate sufletul,îl pune alăturişi-l priveşte ca pe o fiinţă streină:am zărit duhuri de pomi, de păsări, de oameni. Oameni-păpuşi cântă rugăciune mută:Dumnezeul lor are barbă albă. Oameni-păpuşi şi duhuri de vată!Zâmbete de pastă!Pomi de cauciuc!Ochi candizi şi ficşi!Culorile sunt … Continuă lectura Țara de carton și vată – Eugen Ionesco →

Vrei să mori în somn sau hiperconștient?Fricoșii zic în somn c-acolo nu-i durere.Budiștii zic că viața e gândul la tot ce există.Dacă mori superconștient revii om înțelept.Bineînțeles nu poți evita durerea.Din somn nedureros ajungi nedumerit într-ununivers complex și viu în care nu te recunoști.Durerea pentru somnoroși e fenomen adultBudiștii dimpotrivă o pun la începutși de … Continuă lectura Două feluri de-a muri – Andrei Codrescu →

Cu inima în mână, am mers prin oraș,Pășind pe prima zăpadă din anul ăstaȘi inima mea, stropită cu vin și oțet,Continuă să putrezească în ritmul celor 37 de ani,În timp ce coțofenele se adunau pe umărul toboșarului.Oasele singure nu mă puteau salva.Nici numele tău, Argentina, pământ al făgăduinței.Numai un câine mare și galben s-a îndurat … Continuă lectura Câinele galben – Doina Ioanid →

Să-i spui durerii, doar o dată, mamăIar braţul său dorit să te cuprindă,Să mai priveşti un cui bătut în grindăŞi să renunţi că, totuşi, nu te cheamă Dar să revii la gândul că o lamăŢi-ar vindeca o mână suferindă;Să-i spui durerii, doar o dată, mamăIar braţul său dorit să te cuprindă... Priveşti la toate, nu … Continuă lectura Rondelul sinucigaşului – George Tei →

iarnăorașul ca niciodată maiscund lăbărțatcu etaje și coșuri de vapordar noi printre ele pe străzilebătând pasu-n luminipoate azi s-a-ntamplatniște case de aurpână la cer să se ducăcu uși de sticlă și ascensoarePace!odăilesomnul nesănătosautobuzul la 7carnea gemând în hainedragostea rară ca viața noastră de la orașputernicăprin valurile luisinguratice blocuriudeîn vântul de noapteo minunepână la cerluminândcasele aceleași … Continuă lectura Iarnă – Petru Popescu →

încearcă să nu mai faci pașii orizontalîncearcă să-i faci în sus din doi în doiîncearcă încearcă încearcă strigauși era ploaie și era noroi și pașii mei nu erau niciodată pașii lorîn timp ce pașii lor erau mereu ai meiei se-ndoiau de mine dar eu nu și eufăceam un pas din trei în trei și era … Continuă lectura Școala pașilor pierduți – Nicolae Prelipceanu →

Părinte, mi-s ochii-ntunecațiși nu mai vădlumina răsărind în mine. Mut,cuvintele îmi sângeră pe buzeaș vrea să spunaș vrea măcar odihnaaceea fără numedoar dorireadoar seteamai adâncă decât vremeasă pot s-o spun,atâta bucurie!

În grădina mea de piatrăScade vama, focu-n vatrăNumai amintirea treceȘarpe-ascuns în pacea rece Noapte noapte de departeCe-mi pui în ureche moarte?Du-te și te fă sfârșitCa să-ncep ceasul rodit Lumea nu mai are numeNici proverbul spus de mumeDe ridic somnu-n luminăTaina pleacă de la cină Oaspele e orb și taceCade vremea, umbra zaceNumai întrebarea știeCe n-am … Continuă lectura Temei ars – Virgil Ierunca →