eram realmente încântat presimțeam la refuz că o să ne citim mângâietor mușcăturile cicatrizate cu tot dragul și empatia până la cuțite eu hoțul de foc al zeilor pentru bucuria celor mici ea dăruitoarea cu toate tristețile demente ale zădărniciei a plecat mai e o speranță mor aici și se simte de ne scoatem ochii

creierul meu friguros e nebraskacreierul meu din gumă de mestecat prin el trec accelerând marfarelepline cu crime pe care aş fi putut să le fac mecanicii au chipuri albastre şi straniisub prelate rugoase băieţii negri fac orice ca să scape de melasă şi bicivisează Nordul şi cerul ca o crustă de rac marfarele lungi ca … Continuă lectura creierul meu friguros e nebraska – Ştefan Manasia →

O vreme somnul a intrat pe aceeași poartă,în mine și în ea,pe aceeași poartă au intrat bucuria,spaima,gustul, mirosul, moliciunea cireșelor.Greutatea mea era greutatea ei,unghiile mele, unghiile ei,aerul meu, aerul ei,amîndouă visam același vis,eram una:o femeie care se plimbăsingurăpe străzi, cu trenul, cu autobuzul.

Începem, deci, plimbarea spre marginea urbei iubite.(Iubit București, tu, oraș unde nimeni nu areNici îndoieli și nici temeri ciudate și undeApele vremii căzură odată, demult, spălând caldarâmulpe veci,Nelăsând vreun prilej viitor de purificare.)Începem plimbarea și inima-n piept ne tresaltăÎntocmai ca pasărea care se zbate în laț fără sorți de scăpare.Mintea e liberă. Aerul pur al … Continuă lectura Marginea Bucureștiului – Radu R. Șerban →

Creierul meu dă cu mine de toţi pereţii,creierul tău e un marţian rătăcitcare caută în pilaf sensul vieţii.Tu, la o adică, ai putea veni mai aproape,te-ai putea muta cu mine aici, între ape.Arterele noastre vor depăşi repede tracul –curând, ne vom râcâi împreunădisperarea cu şpaclul. Încercăm să convingem nebuniasă respecte un ritm cunoscut.Într-o zi, lumea … Continuă lectura Încercăm să convingem nebunia – Claudiu Komartin →

Mamă, eu te-am visat trecând Pe-un fir de nor, pe-un câmp de zare Firavu-ți trup amestecând Cu zbor de păsări călătoare Mamă, eu te-am strigat să stai, Era un drum ciudat, de  spume Unde plecai, de ce plecai Spre care început de lume? Erai frumoasă  și aveai Aripi de înger, albe, mamă Și  te strigam … Continuă lectura Fantezie cu mama – Mircea Micu →

Doamne,de m-aş putea odihni într-un sanatoriu de munte,printre pastile roz şi albastre,un sanatoriu cu miros puternic de bradşi covoare moi,cu doamne cochete şi nevrozatede conflicte plăcute, mici, conjugale.De-aş avea şi eu o traumă ca pojarul,o răpăială de ploaie de vară,o nevroză ca o mătase,după care eşti şi mai iubită;o nevroză ca un abur de muşeţel,după … Continuă lectura Elegie – Mariana Marin →

Într-o noapte naltă-noapte,La o apă de fântânăCum veneai albă de lună,Cum treceai îngândurată,Numa-n dragoste îmbrăcată,Ți-ai lovit gura de pruni,Umerii de-un măr domnesc,Mijlocul ca de nuiaȚi s-a frânt de mâna mea,Dar ce floare ți-a lovitSufletul de ți-a oftatDe-am rămas înjunghiatȘi de tine-nmărmurit?

Dinspre rai în lumină se scurgAspre păcate, statui de răcoare,Frumoși ca un cântec suntem în amurgȘi singură-n sânge tristețea mai doare; Ce limpede-i cerul prin păsări de frig,În cai și în zboruri iubim nebunia,E noaptea tăcerii și nu pot să strigCă-n rănile nopții dospește Vecia.

(Fără s, ş, j, ţ, k, z, x, w, y) Anume gând ne rupe uneori Bogat în ploi cu urme de pământ Cântecul uitat de-atîtea ori De câte ori ne cheamă-un dor de vânt… E tulbure pădurea ca un mit Fără poveri de-armuri patriarhale Galopul calului de coama lui umbrit Hohot temător coboară-n vale Idolul … Continuă lectura 18 – Laurenţiu Ulici →