Să recunoaştem totuşi, ni-i dor de-un fir de iarbă,În veacul de uraniu suntem sentimentali...Ni-s casele de sticlă, dar noi cum regii paliAm vrea să ni se-ncurce un fluture în barbă.Pe câmpuri de asfalturi ies greierii banali,În viscolul electric cântarea să şi-o fiarbă,Dar cine să-i ia-n seamă, când noi cu-atâta grabăZburăm sub parametri atomici ideali...Tu pune-ţi … Continuă lectura Să recunoaştem totuşi – Petre Ghelmez →

Sunt mii de ani de când ne-am întâlnit,și-am pus vânatul nostru la un loc,și-n grota, după ce-am aprins un foc-legându-ne tovarași, ne-am iubit. Mi-i glasul tău așa de cunoscut,și-n ochii tăi e-un soare de demult(de care-ți amintești că ne-am temutși ne-nchinam la dânsul). Când te-ascult, străveche bucurie crește-n mine,și parcă toate-au fost, dar le-am uitatși … Continuă lectura Blestem – Magda Isanos →

Te măriți, și știu, vei naște prunci,Veți avea cămin și alte celeDar așa frumoasă ca atunciCând erai stăpâna vieții meleNu vei fi tu niciodată,Niciodată. Anii vor veni mereu șiraguriCa soldații la cazan flămânzi.Din viața ta de miez și faguriN-o să aibă Moartea nici de prânzPoate doar o simplă, tristă cină,Tristă cină. Ce bătrână, palidă și … Continuă lectura Nu mă vei uita – Mihai Beniuc →

iar singura vizibilitate a timpului era vântulprin ramurile de afarăaducea uneori cu degete de copilzgomotul râuluidinspre arinitreceau cu fulgii lor șoptiți noriipe chipul adolescentin al mameii se dăruise maternitateaca din senin ninsoareatrei portocale palpitau la fereastrăîn frigul intermediaro nouă inocență era posibilăiar în vreme ce amintirea își alăpta uitareaviața continua.

Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,Ca toate şoselele lumii.Pe-o lungă şi aspră şi stearpă şosea,Era o fântână cu ciutura grea.Căci apa-şi clădise, trecând peste ea,În straturi, pojghiţele humii.Era o fântână cu cumpăna grea,Ca toate fântânile vieţii.Era o fântână cu cumpăna grea,Cu apa sălcie şi caldă şi rea.Dar furca cu braţele-ntinse pândea,Momind de departe drumeţii.Zoreau … Continuă lectura Era o fântână – Elena Farago →

în ziua de 23 octombriemi-am așezat mâna sub tâmpla dreaptăîn poziție foarte meditativăși mi-a fost frică.Ce faceți acolo, hei, voi, cinci degete,lipite de tâmpla mea, precumo stelară ureche, a nimănui?N-am nimic de ascuns, n-am nimic -auziți vreun scormonit suspect, ca de cârtiță,un foșnet straniu, ce nu mai sfârșește?Cărați-vă de-aici, n-am nimic de ascuns!Însă ce rece … Continuă lectura Jurnal – Ion Pop →

Viața noastră-ascunde-adeseîntr-un colț de paradisscrisori ce nu ne-au fost trimesede-o mână care nu ne-a scris.Nu știm pe foi ce-am vrea să fie,ce cânt de dragoste nescris,dar mâna care nu ne scrieo legănăm mereu în vis.Și frazele ce n-au să vinăîn așteptări mai scumpe ni-s,iar umbra ce n-a dat luminăîn piept ni-i floare de cais.Și-așa cum … Continuă lectura Scrisori nescrise – Radu Gyr →

ce iarnă tăcutăși ce voluptoasă singurătatea acestui suflet- felinarele felinarele -cu lacrima înghețată pe sticlăaș vrea să alergpână la strada cu numele meusă-i sparg caldarâmulși să dezgrop un copilpentru că e iarnăși copacii ridică-n picioareatâtea schelete.

Te voi aștepta în capul străzii,De-oi veni cândva sau poate într-un an…Te voi număra în fire de frezii,Cum stăteai cândva desculță pe geam. De te vei opri la mine pe umăr,Poate-mi vei șopti de care lumi știam.Amintește-mi doar ce rochie de nufărSoarele-o ardea și cât ne mai iubeam. Te voi aștepta pe digul de piatră,Ce-a … Continuă lectura Queimada – Adrian Berinde →

Tăcere, oameni buni!azi noapte este noaptea nopților,hoții și vagabonzii sunt atârnați de grinda caselorși sinucigașii din mine sunt sus pe stâlpi, sus. Ssst, tăcere! azi e noaptea nopților,ssst, tăcere!Lăeții cu turmele lor trec calmi și calzi,pe alee sunt braziși lumea-i ascunsă în cripte,ssst, tăcere!În balonul orașului mârâie vântulînchis și tăcutbalonul se sparge,toți hoții se aruncă … Continuă lectura Ăia din noapte – Gherasim Luca →