Sufletele cad, unul câte unul, pe scări,lovindu-şi înălţarea: "Nefericească-ne sarea din adâncuride mări! " Supus sunt naşterii mele, de-a lungul şi de-a latul —mă arde înaltul, şi apele mint, cât în lună şi-n steleşi-n rădăcină de timp…!Cu sine cu tot, voi smulge adâncul,din cer şi pământ, din inima mea,pe unde se plimbă îngheţaţi de păcat,lumina … Continuă lectura Unul câte unul pe scări – Ancelin Roseti →

E bine-aici, de-ajuns e şi atât.Ninsorile nu cad precum apasă.Stă-n osii reci un cer nehotărâtşi-n cumpeni echilibrul lin se lasă. Mai bine vezi, spre râpă lupii vinsă bea la copci şi dacă nu, să-şi taieîn ţestul apei limpezii caninişi lupilor genunchii li se-ndoaie. De foame muţi, în arc de salt avar,cu umerii lovindu-se şi saltul,mai … Continuă lectura Augur – Mircea Ciobanu →

Există viață și după îi șoptește fetița de nouă ani bunicului său ce pășea tot mai ușor un balon de oxigen se ridică deodată ca un zepelin subțire la pas abia atingînd pământul un fir de iarbă îi scapă din buze precum o țigară umedă verde un fir de ață albă baston de care se … Continuă lectura Există viață și după – Vasile Dan →

Aveam de-nchipuit în piesă timpul,Mergând din stânga scenei către dreapta,Iar pajul ce-mi veghea atent mișcareaSe lumina, umbrindu-se la faţă;Ceilalţi actori, prezenţi în varii roluri,Ieșeau la rampă, se-nvârteau în centru,Se retrăgeau nesiguri în culise.Aveam numai un pas până la capăt,Când din cabină m-a oprit sufleorulȘi m-a întors din drum, reamintindu-miCuvintele ajungerii acasă.